Palmierul

Se spune ca cel care sadeste seminte de palmier nu va avea parte niciodata de un palmier adevarat. Pentru ca un palmier ajunge la maturitate si rodeste in 90 de ani.

Odata, un tanar vazu un calugar batran care planta seminte de palmier. Cu aroganta ii spuse batranului: "De ce plantati palmieri? Nu stiti ca cresc foarte greu? Cand o sa va bucurati de ei?"
Calugarul ii raspunse pe un ton linistit: "Pleaca in pula mea. E gradina mea si plantez ce vreau!"

Fiecare cu locul lui

        Iesisem in parcul Drumul Taberei, la un antrenament de seara. Era tarziu, spre ora 23. Termiasem cei cativa kilometri de alergare si ajunsesem la zona cu aparate de fitness sa fac niste exercitii. Acolo, cateva specimene tipice in plina manifestare. Aveam o familie alcatuita din mama (cam cioara), tata (inalt si gras) si baiat de 12 ani (gras ca o butelie). Tatal si fiul erau agatati de niste bare, iar cel mic se lupta de zor sa faca o tractiune. Nu numai ca nu putea sa se ridice, nici macar nu putea sa stea prea mult agatat de bara. Langa ei, niste tineri galagiosi, cam manelisti, cocoalari, de la tara, faceau gresit abdomene, mai-mai sa se rupa de la mijloc pe o banca inclinata. Erau doi tipi si o zdreanta care statea pe banca si ii privea admirativ. Cel mai musculos era bineinteles la bustul gol si ii explica prietenului cum sa se antreneze. Acesta ii spunea gafaind: "M-ai rupt ma nene, ma!" Nu trece mult si musculosul isi arunca atentia asupra kinderului XXL care se zbatea in continuare sa se ridice intr-o tractiune. Incearca in fel si chip sa il ajute pe grasut, fara prea mult succes. Ii explica divere lucruri, tatal copilului ii dadea dreptate, dar tractiunea nu putea fi realizata din motive de cur gras si brate moi. In acest timp mama purcelusului intra in vorba cu zdreanta celor doi. Din discutia fetelor am aflat care era scopul vizitelor nocturne in parc: "P-asta mic vrem sa-l dam la liceul militar! Avem trei ani sa-l punem la punct cu conditia fizica ca se da proba sportiva. A inceput sa faca si cu un antrenor...". Wow! Deci asta era! Parinti de rahat care vor sa isi chinuie copilul! Nu conteaza ca el e un grasun care haleste dulciuri pe ascuns si la fotbal sta numai in poarta, trebuie sa devina soldatul universal. Nu putea sa faca o tractiune nici daca statea 3 zile acolo, dar peste 3 ani va trebui sa treaca de o proba fizica foarte grea. Si cel mai rau lucru, se vedea ca nu ii place si ca e frustrat si trist.
Cred ca fiecare are un loc in societatea asta, dar e datoria celor care il ghideaza sa-i arate ce i se potriveste cat de cat. Si oricine putea spune ca grasutul nu era facut pentru a fi soldat.
Cand am plecat i-am sugerat eu doamnei o posibila cariera pentru cel mic: "Lasati, doamna, prostiile, vedeti ca e pe soseaua Viilor un liceu care pregateste bucatari!", i-am zis si am disparut in noapte.  

Leo

Isi face veacul prin spatele blocului meu. E mereu rupt de beat, foarte murdar si din aceasta cauza pute. Rau. Unde doarme el parca se impute cimentul. Baietii care beau bere in fata magazinului ii spun Leo. Nu cred sa aiba mai mult de 40 de ani. Se deplaseaza foarte incet si pare sa sufere de o afectiune foarte grava. Are ganglionii umflati. La gat si la ceafa are ca niste mere. Poate sa fie leucemie, sida, cancer limfatic, o nasoleala d-asta din care nu iesi nici daca esti putred de bogat, d-apai boschetar. Leo probabil nu se gandeste la boala pentru ca bea pana cade lat si adoarme pe jos, fie vara, fie iarna. Sa fie vreo trei ani de cand e asa. Dar acum pare sa fie si mai bolnav. Nu cred sa mai aiba o luna de trait. Ce e insa interesant la el si demn de toata admiratia?Asa rupt de bolnav si alcoolic, el munceste, nu cerseste, desi ar putea sa se aseze in cur la metrou cu o mana intinsa. Cat nu bea, cauta in gunoi sticle de plastic, le pune in niste saci mari si se taraste pana la centrul de reciclare sa le vanda pe cativa lei. Am trecut pe langa el de sute de ori si nu mi-a cerut nimic. Nu cere nimic la nimeni. Daca i-am dat am facut-o ca am simtit eu. Ca sa bea si mai mult, pentru ca pentru el oricum nu mai conteaza. Dar conteaza sa nu fii un milog de cacat!

Pepsi

Cand eram copil, pana pe la 12 ani, stateam cu o matusa in varsta cat ai mei erau la serviciu. O chema Jana si ma enerva. Vesnic ma alerga sa ma indoape cu mancare, nu se juca niciodata cu mine si imi spunea niste povesti cu copii rai. Aveam tot felul de conflicte care culminau cu agresiuni. O loveam brutal cu pumnii mei mici in cocoasa. Ea ma incuraja zicand "Daii!", eu cu forta mea de tantar facand doar un masaj. Un alt defect al Janei era ca niciodata nu imi cumpara nimic. Stiam ca avea pensie mare, dar o baga la ciorap.
Intr-o zi, in timp ce ma aflam la masa, scoate din dulap doua sticle de Pepsi. Pepsi era cam cea mai buna chestie de pe atunci si ma bucuram de cate ori prindeam, doar ca era destul de rar si scump. Ma intrerup din mancat si intreb optimist: "Ce faci cu alea?" Imi raspunde rastit:"Vezi de treaba si mananca. Ma duc mai tarziu pe la o doamna care are doi nepotei si sticlele sunt pentru ei." Apoi le asaza frumos in chiuveta, la rece, sub jet de apa. O dracui cu pofta, dupa cum imi era obiceiul, si imi reiau masa gandindu-ma ca oricum nu imi ia nimic niciodata si nu are rost sa insist.
Insa dupa ce termin masa si dau sa plec o vad cum opreste apa la chiuveta si imi ofera sticlele de Pepsi. Nu imi venea sa cred. A fost de departe cel mai bun suc pe care l-am baut si ii voi tine minte gustul toata viata. Si a fost si cel mai bine servit, la temperatura perfecta, racit sub jet de apa.