Prima data l-am vazut cand aveam vreo 7 ani si mi-a lasat o impresie grozava. Elefantul, leul de mare, gorila de la intrare cu membrul la vedere, avortonul in borcan, sutele de carcalaci... chestii fascinante pentru orice pusti. Iar muzeul avea farmecul cabinetului de curiozitati din secolele trecute, avea ceva aparte, niste istorie inclusa in pretul modic al biletului, o calatorie in lumea descoperirilor omului Antipa. Dupa acea prima vizita am mai vazut muzeul, neschimbat, de vreo doua ori, si de fiecare data mi s-a parut foarte tare.
Anii au trecut, lumea s-a schimbat, m-am metamorfozat intr-o fiinta hedonista, asteptarile mele de la un muzeu au crescut. Asadar, dupa marea renovare ma asteptam sa fiu lovit peste ochi de ceva grandios...
Siii, evident, m-a dezamagit. Exponatele lui Antipa sunt aceleasi, doar cateva revopsite penibil (un delfin care parca a fost pictat de un copil cretin... bleah), si nu e niciunul nou. Sunt doar asezate altfel, in niste diorame noi, frumusele, dar lipsite de stil. In cativa ani poate ca exponatele se vor face bucatele si vom privi diorame goale. Peste tot se afla panouri electronice cu touchscreen, de parca ne deranjau cu ceva hartiile. Mai mult, asocierea dintre un animal impaiat acum 100 de ani si un monitor lcd e de-a dreptul hidoasa. Borcanele cu chestii scarboase (minunate animale marine, pesti, insecte, arahnide etc.) se afla distribuite in tot muzeul si esti tentat sa le ignori. Peste tot sunt proiectoare cu filmulete din natura la care nu se uita nimeni pentru ca lumea vrea sa vada muzeul si exponatele, nu sa se uite la Discovery. Pesterea e inlocuita de una noua, care e doar o pestera, nu contine nimic in afara de un craniu... pesteri mai avem si putem sa vedem una la 100 de km de Bucuresti in plina natura, deci cea din muzeu e inutila. Singura chestie care mi-a placut a fost diorama de la "Animale care au disparut de pe teritoriul Romaniei" care are zugravite niste tinte si niste arme cu luneta. E cred singura chestie simbolica din tot muzeul... pacat, puteau fi mai multe avand in vedere ca traim intr-o lume plina de idei si campanii publicitare si spoturi de tot felul. Si biletul costa 20 de lei. Pentru ei primiti acelasi muzeu de acum 20 de ani minus aerul retro care il facea misterios si atragator si ocazia de a acoperi cheltuielile pentru lcd-uri si proiectoare la care nu se uita nimeni.
Nu stiu de ce, probabil sa fie de vina privirea de catel, dar Alexandra Stan nu imi inspira altceva decat mila. De fiecare data cand o vad, simt nevoia sa o mangai pe cap si sa-i spun "Ce faci ma, Alexandra, tu". Ma gandesc cum niste oameni cu suflete de sarpe au abuzat-o punand-o sa cante si i-au impus: "Trebuie sa fii mai buna ca Inna! Sau macar la fel de buna ca ea! Ca altfel, noi nu ne luam banu'! Treci la produs, Alexandra!". In cantecul Lollipop inclin sa cred ca ei chiar ii placea acadeaua si ca era sincera in afirmatii. Imi pare rau pentru acest copil, dar vad un viitor sumbru pentru ea. Inna o domina intelectual. Alexandra nu stie decat 3 melodii, Inna cel putin 5.