miercuri, 9 noiembrie 2016

Exit

E o lume prea rapida si lipsita de sens. Informatia circula ca gandul. Curge in valuri peste noi. Si totusi nu stim adevarul. Unii pretind ca-l stiu, dar ajung sa fie doar enervanti si obositori. Bombele cad in continuare peste oameni. Ucid copii. Omul din avion care apasa butonul, cum de poate accepta misiunea? Poate chiar si el e mintit... de catre alti oameni care poate considera ca asa trebuie, ca asa e bine, ca moartea unor copii e necesara pentru ca ei sa traiasca... bine. Sa aiba benzina ieftina si multi bani. Dar de ce au nevoie de atat de mult ca sa traiasca? Stiam ca oamenilor le trebuie doar paine si apa si ca e loc pentru toti... Sau nu. Poate va trebui sa invatam chineza atunci cand oamenii galbeni se vor revarsa in toata lumea. Suntem doar carbon si apa. Noroi in viteza care se fataie de colo colo pe o lume minuscula. Suntem speriati, distanti, obositi, depresivi, bolnavi de tineri. Nu avem rabdare sa ascultam, sa citim, sa intelegem. Ne sufocam in furnicarele oraselor, traim unul langa altul dar cu toate astea nu ne sarim in ajutor cand avem nevoie. Vreau sa ies din lumea asta. Nu acum. Mai am niste treaba. Intr-o zi o sa ma intorc la tara. O sa cultiv pamant si o sa cresc animale. O sa fac foc in soba de teracota si o sa ma odihnesc fericit intr-o odaie micuta cu mult lemn. Si-o sa stau in serile de sfarsit de mai sa ascult greierii si broastele in timp ce ma uit la stele.