Adevarul

E atat de greu sa il accepti uneori. Dar el pana la urma tot vine, vine ca un tren de marfa, zguduind pamantul si tu te faci mic in fata lui pe calea ferata. Il lasi sa te calce pentru ca stii ca nu trebuie sa fugi sau sa mai fugi. Iti e destinat tie. Poate ai si obosit si el vine ca o eliberare. Uneori te raneste asa de tare ca te omoara, alteori te lasa handicapat pentru totdeauna, iti ciunteste maini, picioare, creier, suflet.
Spune intotdeauna adevarul! Pentru ca altfel el vine mai tarziu cu marfarul! Si te loveste pe tine, cel care ai mintit, dar si pe cei mintiti de catre tine.

Injuratura

Fotbalul din scoala generala era un adevart show. Cu pasiuni, scandaluri, batai, spectacol. Aia buni stateau in fata, aia mai superficiali erau fundasi sau, mai rau, portari. Portarul era de obicei gras. Se impartea clasa in doua, profu de sport ne arunca o basica de cauciuc... si da-i si rupeti picioarele. Cica aia era ora de sport...
Prin clasa a 6-a, in curtea scolii se faceau niste lucrari de constructie. Pe langa noi, fotbalistii, misunau muncitori cu roabe, saci de ciment, parizer cu paine si bere la litru. Unul dintre ei era mare rau de tot. Un fel de om urs. Cred ca avea 2 metri si vreo 150 de kile, barba si o burta imensa.
La un moment dat, in timpul unui meci tensionat, apare grasanu asta care, fix in mijlocul terenului nostru, varsa un butoi mare plin cu apa murdara. Atunci am asistat la cea mai impresionanta injuratura din viata mea.
Micul Radu, poreclit Ratza, colegul si prietenul meu, bataios de fel pe teren, se uita la animal, apoi la balta enorma care se formase pe teren si urla cat il tin puterile: "Baga-mi-as pula-n ma-ta!" Ne uitam toti si radeam cum grasu il alerga pe Ratza si nu putea sa-l prinda. Cu adevarat memorabil. Oare ce-o fi fost in sufletul grasului? Unu de 12 ani care isi baga pula-n ma-sa...

Ganduri... beat

In momentul ala de care te temi iti vei da seama ca nu sunt cine consideri tu ca sunt. Am trait lucruri si am cunoscut oameni despre care tu nu crezi ca exista. Am venit din sant, am iesit la lumina, am vazut soarele si i-am zambit. Dar n-am uitat niciodata saracia, frigul, intunericul si raul din sufletele oamenilor simpli ca fierul pe care i-am cunoscut odata. Pot sa duc mult, mult si greu. O sa ti se para ca ma poti dobori pentru ca imi place sa rad, sa iau viata ca pe o gluma. Dar ce a fost cladit din lacrimi, tristete si saracie nu se rupe atat de usor. Pune pe umerii mei tot greul si o sa-l duc zambind. Incearca sa ma ranesti si o sa te ignor, pentru ca in naivitatea mea o sa cred ca gresesti, ca nu vrei sa-mi faci rau de fapt. Incearca sa ma distrugi... si o sa te tarasc dupa mine in frigul si mocirla de unde am venit si o sa te rup bucata cu bucata.  

Break Dance

Cum s-a mai dus dracu si moda asta... Freestyler... Remember? Era in trend odata, candva, avem eu vreo 18 ani. Cam pe atunci cand se lansa trupa Simplu, in a carei componenta era si superstarul de acum Acaasaaa Smiley, care avea ceva probleme cu kilogramele in plus si nu prea putea sa stea in maini la fel ca Omu Negru sau in cap ca Piticu'.
Si se facea ca eram la un bairam de cartier. Majoratul unui prost. Noi, baietii, eram setati bine de tot pe alt trend. Manele frate! Era si epoca de aur a lui Guta, a lui Minune si Costi Ionita. Brekerii erau un fel de hipsteri! Si adevaru cam asta era. Niciunu nu se pricepea sa danseze ca in viedeoclipurile Bomfumk Mc's sau Music Instructor. Erau ca niste balauri beti care isi miscau tentaculele in jurul capului si orice pusti care nu era foarte gras putea sa faca ce faceau ei. Majoritatea nu puteau sa-i imite nici macar pe cei de la Simplu si se rezumau doar la miscarile poponarului Vierme de la Animal X.
La bairam, urla caseta cu manele pe care tot noi o adusesem cadou sarbatoritului, alaturi de o sticla de vin prost pe care tot noi o beam. Sora sarbatoritului... o fata finuta, dulce, interesanta. Manelistii... cu ochii pe ea. Lupii  baaa! La petrecere era si prietenul ei... un outsider, antipatic, cu carare pe mijloc, paru oxigenat si toale largi. Se pupau in fata noastra. Pentru noi nu era material, doar doua grase din bloc pe care nu le bagam in seama din principiu. Vin, tigari, manele, ura, fata frumoasa pupata de ala, si iar vin si glumele lui expirate, vorbea tare, parea prost, taran, avea si niste masele in minus si fata plina de cosuri. Si la un moment dat pune intrebarea: "Baieti, voi stiti sa dansati breakdance?" "Plm... nu". Sfidarea a continuat cand l-a oprit pe Guta (era melodia "Ce perversa e lumea si rea"), a pus o melodie de-a lu Simplu si a inceput un mic numar personal de breakdance. Am stat, am asteptat sa se termine melodia. A dansat, a zambit, a ras de noi, a pupat gagica si apoi s-a terminat bairamu. A luat bulangiu ala o bataie... cu pahare sparte si tipete de pustoaica.