De ce nu-mi place aici - de 1 Decembrie

Nu-mi place in tara asta. Nu-mi place in ce directie se indreapta. Nu-mi plac oamenii de aici. Caut o alternativa sa plec impreuna cu familia mea. De tot.

Se striga in Piata impotriva coruptiei, s-a dat jos guvernul, se schimba legi si avem presedinte neamt. Dar nu cred ca se va schimba nimic in bine cu adevarat. Pentru ca nu se poate schimba "fondul" acestei tari, baza, populatia generala. Avem prea multi prosti, prea multi hoti, prea multi oameni umili, prea multi ignoranti. 

Istoria l-a invatat pe roman sa indure si sa taca. Important pentru el e sa aiba pe ce pune capu, ce baga in burta si sa mearga o data pe an la mare. Asa era inanite de '89 si nu s-a schimbat mare lucru nici acum. Ne multumim in continuare cu putin: castigam mult mai putin decat vest-europenii, ne indatoram la banci pe zeci de ani pemtru apartamente de raha iar un Logan vechi e o mare realizare - sa ai, domle, cu ce sa te deplasezi.

Si pentru ca suntem invatati sa ne multumim cu putin, hotii profita. Sunt mult prea multi. Nu stiu daca vreodata un zugrav sau un instalator a fost corect cu mine. Am fost pacalit si cand mi-am cumparat o canapea, si cand mi-am facut abonament la telefon, si cand am cumparat un ceas de pe elefant.ro. Cei de la service-urile auto abia asteapta sa te arda. Cei de la restaurante cu mancarea lor proasta si portiile mici la fel. Sigur, eu am zis, cand am putut sa fac ceva, am facut. Am amenintat, am urlat, am dat chiar si cu pumnu... dar restu... au halit-o. Si o s-o haleasca mult si bine pentru ca romanul zice... ASTA E, inghite si merge mai departe. Nu o sa se schimbe nimic pana cand romanul de rand nu va fi reeducat complet in spiritul corectitudinii. Trebuie ca fiecare sa invete sa sanctioneze nedreptatea si hotia. Dar pentru asta, pentru a lua atitudine in mod constructiv e nevoie de educatie... si aici intervine generatia care n-a luat BAC-ul. Cu cine sa faci schimbarea? Cu niste puturosi ignoranti? Eu zic ca mai dureaza 30 de ani si n-am de gand s-astept. Daca ma apuca pensia p-aici astia ma lasa sa mor de foame.
Hai pa!  

Ancuta

Ancuta e o basinoasa, sta la scara vecina. E un fel de femeie snur, fara tate, fara cur. Dar n-ar fi asta problema, Ancuta este si a fost intotdeauna o fiinta rautacioasa. O cunosc din copilarie si ea inca de mica era o muista nenorocita: interpreta orice gest si orice vorba, raspundea obraznic, lovea, turna la parinti etc. Intr-o zi am avut un incident cu ea, dar destinul i s-a impotrivit. Pentru ca a fost un jeg.

Cand eram pusti, pe la 12 ani, mama imi lasa bani sa-mi iau cate ceva: un suc, o ciocolata, un croissant. Nu mare lucru, aveam pe mana cativa lei (cam 5-10 lei in banii de azi), si asa mi se pare si normal. Copiii trebuie sa invete sa cumpere chestii, sa socoteasca restul, sa aiba grija de bani si sa faca alegeri etc.
Intr-o zi, stateam atarnat de batatorul din spatele blocului. Mai erau cativa pusti p-afara si Ancuta cu cateva fete enervante. De-odata se aude glasul ei pitigaiat: "Bani, baaaani, am gasit niste bani! Yuhuu". O aud pe cretina, bag mana in buzunar, unde stiam ca aveam nitel cascaval si... pula. Imi cazusera banii cat statusem atarnat de batator. Am vizualizat ce se va intampla... stiam ca nu va fi de bine pentru ca fiinta nu avea onoare, dar eram in primul rand dator fata de mine. I-am zis:
- Bai, Anca, sunt banii mei, mi-au cazut cat am stat pe bara, da-mi-i inapoi, ca (sanki) trebuie sa cumpar paine cu ei!
Se uita cu ura la mine prin ochelarii fund de sifon si strambandu-si moaca a scarba imi zice:
- Eeeeeee na! Nu sunt ai tai, de unde sa ai tu bani?! Handicapatule!
Waaaa, mi-am dat seama ca nu mai scot banii de la ea si am injurat-o si eu:
- Futu-te-n gura, pastreaza-i tu!
M-am dus mai incolo si ma uitam la ea cat de fericita era ca gasise niste banuti. Intr-un fel mi-era mila de ea. Era evident ca parintii nu-i dau bani. Dar intr-un alt fel nu-mi era mila, o uram pentru ca era rea. Si destinul mi-a zambit. Ancuta era tinuta din scurt de o bunica care avea grija de ea pe timpul zilei.
Apare baba, iar Ancuta, fericita, ii arata banii "gasiti" si o roaga frumos sa-i dea voie sa mearga la magazin sa-si ia ceva. Raspunsul babei mi-a dat satisfactie si mi-a compensat pierderea:
- Da ce sa faci draga tu cu banii? DA-I incoace! Daca vrei ceva, iti luam noi! Unde sa te duci tu?!
Iar eu radeam si ma uitam cum Ancuta in lacrimi scoate banii MEI si ii da babei...   

Mersi, iubita