In fiecare an din copilarie si adolescenta aveam un feeling de cacat in saptamana dinaintea inceperii scolii (gimnaziului mai ales). Emotii ar spune unii... Nu, nici pe departe. Dezgust, plictis, enervare si nemarginita tristete. De ce trebuia sa-mi fie stricat programul? Sa fiu luat ca de hingheri si dus acolo, in locul unde putea a doftorie si viermuiau copii antipatici, care nu erau prietenii mei. Cata brutalitate! Show-ul incepea cu 1 saptamana inainte, cand mergeam la cumparaturi de caiete, blugi, incaltaminte si alte kkt-uri care anuntau abandonarea pantalonilor scurti, tricoului cu Steaua si mingiei. Ce-ti mai trebuie? Si aia, si aia, si aia... si-un rahat. Imi venea mie sa-i zic ei ce-mi trebuie: Libertate! Si-o mingie sa ma joc, un cires sa ma sui si niste tigani sa haladui maidanele cu ei. In shimb: Tu, copile, azi reincepe chinul tau! Pentru ca esti copil si, dupa o logica care il sfideaza pe Ion Creanga, trebuie sa suferi.
Cand ii vad p-astia mici si stirbi care merg sa primeasca botezul primei zile de scoala cu parintii de manute imi vine sa le strig: "Fugiti, micutilor! Salvati-va din ghiara! Si vorb-aia: luati borcane cu untura si ungeti-o bine. S-o manance cainii, fir-ar a dracu de distrugatoare de visuri!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu