Adevarul despre ursi

Cand eram in clasa a treia am luat nota 4 la engleza. Un 4 foarte nedrept si traumatizant pentru un copil a carui singura greseala a fost sa gandeasca. Totul din cauza unui exercitiu stupid:
Intrebare: What do bears eat?
Raspuns: They eat ...
Adica ce halesc ursii? Completeaza in engleza! Ursii... cu dintii lor ascutiti, mormaitul terifiant, iuti, puternici si mortali, niste adevarate forte ale naturii dezlantuite. Ei bine, aceste salbaticiuni, dupa parerea unui tanar de 8 ani perspicace si cu mai multe lecturi parcurse: "They eat meat!". Logic... prind oi, pe care le belesc de blana, le ling ca pe acadele si le mananca dintr-o inghititura... "Nuuu, tinere, spuse ironic profesoara. They eat honey." Honey, esti vaca in plm!? Daca ursii sunt desenati in cartile de colorat pentru copii prosti dand cu botu intr-un mare "hive" si lingand miere, inseamna ca e adevarat?! Unde gasesc ditai ursii din Bucegi sa manance miere? Ursii vaneaza, si cand nu vaneaza, cauta in gunoaie! "Baaa, daaa, Stefanel, uite, in manual asa scrie, uite aici ursuletul cu mierea... honey. Dar tu nu ai citit lectia si pentru asta o sa primesti un 4." Suck my dick, you stupid bitch... o sa te tin minte toata viata....
Uneori adevarul tau nu conteaza...

Incepe scoala!

In fiecare an din copilarie si adolescenta aveam un feeling de cacat in saptamana dinaintea inceperii scolii (gimnaziului mai ales). Emotii ar spune unii... Nu, nici pe departe. Dezgust, plictis, enervare si nemarginita tristete. De ce trebuia sa-mi fie stricat programul? Sa fiu luat ca de hingheri si dus acolo, in locul unde putea a doftorie si viermuiau copii antipatici, care nu erau prietenii mei. Cata brutalitate! Show-ul incepea cu 1 saptamana inainte, cand mergeam la cumparaturi de caiete, blugi, incaltaminte si alte kkt-uri care anuntau abandonarea pantalonilor scurti, tricoului cu Steaua si mingiei. Ce-ti mai trebuie? Si aia, si aia, si aia... si-un rahat. Imi venea mie sa-i zic ei ce-mi trebuie: Libertate! Si-o mingie sa ma joc, un cires sa ma sui si niste tigani sa haladui maidanele cu ei. In shimb: Tu, copile, azi reincepe chinul tau! Pentru ca esti copil si, dupa o logica care il sfideaza pe Ion Creanga, trebuie sa suferi.
Cand ii vad p-astia mici si stirbi care merg sa primeasca botezul primei zile de scoala cu parintii de manute imi vine sa le strig: "Fugiti, micutilor! Salvati-va din ghiara! Si vorb-aia: luati borcane cu untura si ungeti-o bine. S-o manance cainii, fir-ar a dracu de distrugatoare de visuri!"

Prof. Bordeianu

Aveam un profesor de geografie in liceu pe care il chema Bordeianu. Individul asta a fost cel mai rigid si inuman profesor din toti cei 17 ani de scoala de care mi-am batut joc. El preda, noi scriam. Fara discutii, comentarii, glumite, nume. Doar liniste, vocea lui, harta si elevul din banca aia, aia, aia. Lucrare! Iesi la tabla si spune lectia! Iar un elev bun ca mine ce note/medii putea sa aiba la el? 6! Cea mai de cacat nota pentru ca nu poti sa te lauzi ca ai reusit sa scoti un 5, dar tot prost te numesti. 6... eu! Eternul candidat la nota 8. Si eram si sunt chiar bun la geografie.
Intamplari:
- Ne-a pus sa invatam toate capitalele lumii si ne-a ascultat astfel: Mars toti in fundu clasei, harta intinsa pe tabla in fata. El in spate langa noi cu un laser in mana. Spune capitala tarii de acolo, de acolo, de acolo, in timp ce el puncta incruntat cu laserul! Cine sa nu confunde republicile din intinsa Africa sau statele insulare asiatice?
- I-a dat colegului Burcea in calsa a 9-a doua note de 2!!! Prima data la o lucrare de control cand l-a prins cu un caiet in banca (nici macar nu era caietul lui si nici macar nu copia el) si a doua oara cand l-a ascultat si n-a stiut. N-a ramas corigent pana la urma, dar sa dai la un copil doua note de 2?!
- Un singur nume stia din toata clasa. Ramona. Doar ei ii zicea pe nume. O fetita blonda, cuminte, care avea o calitate: tate mari. Ce mos pervers! Ce scarba ne era de el cand ii zicea languros pe nume... Rrraaamooona. Numai Ramona, restu eram anonimi.
- Facea sistematic o gluma cretina. Doar una. De cate ori era ziua cuiva si era servit cu bomboana, el se facea ca ia toata cutia sarbatoritului. Prostalau batran!
Atat. In rest era un perete vorbitor. Un bolovan. Era cartea de geografie care prinsese viata. Un manual comunist si plictisitor, care, culmea, cand eram a 12-a, ajunsese directorul adjunct al liceului.
Odata, dar o singura data in 4 ani, Bordeianu a incercat sa fie spiritual. Era 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. Vine zambaret in clasa si spune: "Ia ziceti copii, cui apartin urmatoarele versuri:...". Nu l-am lasat sa recite nici macar un cuvant si i-am retezat-o scurt: "Eminescu". S-a ofticat atunci, si-a inghitit cuvintele intr-un ras ca de Basescu. Si a zis "Da, erau din Scrisoarea 1". Sugi, ma bucur ca ti-am taiat-o, pentru ca nu meritai sa fii uman nici macar 10 secunde.

Oare de ce imi amitesc de el acum? Sa fie niste vibratii din lumea spiritelor care ma anunta ca a murit? Sau o fi de la caldura? Caldura seamana cu Bordeianu. E monotona, apasatoare si distruge energiile creatoare... si are legatura si cu geografia.

Chiar, o fi murit ma Bordeaianu? Voi ce mai stiti?

Cosmonautul

- Mama, cosmonautii mananca ridichi?
- Da, sigur ca mananca.
Cosmonautul era in varsta de 3 ani si pentru ca avea in cap o caciula cu urechi cum poarta smecherasii acum se considera pe sine un aventurier al spatiului. Adica aia era casca lui. Intr-o incursiune in piata i se da sa transporte doua ridichi. Nu se poate abtine si trage o muscatura zdravana din radacinoasele colorate. Instantaneu, tanarul se transforma intr-un izvor de lacrimi si muci. Ridichile erau "usturate"... Un cosmonaut plangea in piata pentru ca mancase ridichi "usturate".

Amintire

Cartierul muncitoresc Militari. 1990, vara. Caldura, praf, tigani, betivi, scandaluri si saracie. Umbre de speranta: cuvantul democratie, buticurile din piata, echipa Romaniei la Mondialul italian. Ei sunt doi baieti de 7 ani murdari de atata joc in tarana, cu mucii intariti la nas, toata ziua pe afara, uitati de parintii care stau la filme pe video. Blocul murdar, Nea Paul de la parter, centrala, batatorul, scara cu vopsea galbena si usi de lemn, tomberoanele, cainii - asa e lumea lor reala si lumea imaginatiei lor. Locul secret: o scara de fier de la ultimul etaj al blocului, care duce la un geam mic si prafuit. Catarati pe treptele subtiri si alunecoase, vad in departare blocuri, cateva curti, calea ferata care rupe Militariul de Drumul Taberei. Trece trenul, ia uite! e iara unu care duce dacii... Capatul liniei e la Apaca, unde se vad macarale cu zeci de luminite in varf - rosii si galbene. Atat de frumoase sunt, scaldate de amurgul rosiatic al verii din '90. Ei doi trebuie sa ajunga acolo, sa fie acolo, sa urce la luminite, in varful celei mai inalte macarale. Pleaca impreuna pe calea ferata, calcand hotarat pe traversele de lemn. Trec pe langa blocurile de nefamilisti, curtile tiganilor care strang sticle goale, buruieni inalte, sunt caini pe care nu-i cunosc si copii care se bat cu pietre. Ajung in locuri pe care nu le stiu si macaralele sunt la fel de departe. Se intuneca si trebuie sa se intoarca din drum.
Mergem noi acolo, ne suim noi sus!