Cartierul muncitoresc Militari. 1990, vara. Caldura, praf, tigani, betivi, scandaluri si saracie. Umbre de speranta: cuvantul democratie, buticurile din piata, echipa Romaniei la Mondialul italian. Ei sunt doi baieti de 7 ani murdari de atata joc in tarana, cu mucii intariti la nas, toata ziua pe afara, uitati de parintii care stau la filme pe video. Blocul murdar, Nea Paul de la parter, centrala, batatorul, scara cu vopsea galbena si usi de lemn, tomberoanele, cainii - asa e lumea lor reala si lumea imaginatiei lor. Locul secret: o scara de fier de la ultimul etaj al blocului, care duce la un geam mic si prafuit. Catarati pe treptele subtiri si alunecoase, vad in departare blocuri, cateva curti, calea ferata care rupe Militariul de Drumul Taberei. Trece trenul, ia uite! e iara unu care duce dacii... Capatul liniei e la Apaca, unde se vad macarale cu zeci de luminite in varf - rosii si galbene. Atat de frumoase sunt, scaldate de amurgul rosiatic al verii din '90. Ei doi trebuie sa ajunga acolo, sa fie acolo, sa urce la luminite, in varful celei mai inalte macarale. Pleaca impreuna pe calea ferata, calcand hotarat pe traversele de lemn. Trec pe langa blocurile de nefamilisti, curtile tiganilor care strang sticle goale, buruieni inalte, sunt caini pe care nu-i cunosc si copii care se bat cu pietre. Ajung in locuri pe care nu le stiu si macaralele sunt la fel de departe. Se intuneca si trebuie sa se intoarca din drum.
Mergem noi acolo, ne suim noi sus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu