Ce-ti trebuie ca sa fii smecher

Personalitate. In priml rand personalitate. Un smecher nu este un om ca toti ceilalti. Bine, se stie: fiecare om e unic in felul lui, dar unii prea se aseamana, gen corporatistii, lucratorii comerciali, politicienii - trasaturile lor de caracter sunt din aceeasi baliga - mic, ascuns, parsivut, lipsit de coloana vertebrala etc. Personalitatea unui smecher in schimb e un cumul de trasaturi self made - am atitudine pentru ca asa vreau, ma lupt pentru ca trebuie, castig pentru ca imi place, iubesc femeile pentru ca sunt curvar. Si uite-asa - o automotivare constanta care inseamna de fapt dorinta de a fi mai bun. Vointa si atat. Pentru ce? Pentru orice.
Sa continuam cu trasaturile de personalitate. Smecherul e intotdeauna ferm si curajos cand ia o decizie, pentru ca a gandit-o bine inainte, a calculat riguros riscurile si avantajele. Bineinteles ca decizia e cea mai buna si profitul 10X cu sperante de mai bine. Aliaza-te cu un smecher cand faci afaceri, ajuta-l, fii prieten bun, si-o sa zici ca ti-a pus Dumnezeu amandoua mainile in cap. Incearca sa-l arzi, si o sa te futa. Dar in asa hal incat o sa ai impresia ca te-a sodomizat Lucifer. E foarte posibil sa ti-o dea puternic in barba, deci mare atentie pentru ca un smecher stie si legea strazii - a invatat-o pe parcurs, pentru ca... mai trebuie si din astea in viata. Totusi, nu e niciodata badaran, e politicos, civilizat, elegant in comportament - e genul de om care ajuta o batranica sa care sacosele de la piata, dar in acelasi timp are si placerea sadica de a da o flegma intre ochi si un sut puternic in gaoz oricui il calca pe nervi. De pilda, unuia care depaseste coloana la semafor sau care ii taie calea urat in trafic. Il ajunge frumos din urma cu masina lui de 300 de cai, se baga in fata lui, il opreste si apoi il scoate de gat afara din masina, ii sparge fata si ii da o palma si lu nevasta-sa din dreapta pentru ca a comentat. Intelegeti, daca il injura, era prea banal, nu era smecher!
Un smecher ii respecta pe cei din jur pana cand ei dovedesc ca nu merita respectul.
Un smecher spune mereu adevarul. De ce ar minti? Doar e smecher, nu? Minciuna e pentru viermii cei mici, care se folosesc de ea ca sa obtina mai multe decat merita, adica minimul necesar pentru supravietuire. Ea doar i-ar compromite imaginea. Doar, e urata, are picioare scurte.
Apropos de picioare. Smecherul isi face placerile, trebuie, ii sta in fire. Femeile frumoase sunt una dintre marile sale placeri... iar daca dintr-o pura intamplare ai vreuna, ti-o va lua o tura, doua s-o-ncerce. Oricum n-o meriti, nu esti smecher! Ti-o da chiar si inapoi, nu se insoara cu ea... asa, ca sa nu zici ca nu e de treaba. Mica lui scapare in imoralitate... nimeni nu e perfect. Apoi, alta mare placere e bautura. Dar bautura ca act social, nu aia "ca porcu", singur in casa, ci la cel mai de fite bar, cu prieteni si gagici frumoase. Bea vin scump, sec, si coniac, nu whisky ca prea beau toti prostii cu redbull.
Apoi, urmeaza fizicul. N-o sa vezi un smecher naspa, pentru ca are numai toale de firma pe care, foarte important, le poarta perfect adecvat la ocazie. Adica: n-o sa-l vezi pe strada in trening sau la o intalnire de afaceri in blugi, ori iarna in maneca scurta. Smecherul se aranjeaza, e fresh - tuns, ras, parfumat cu cel mai potrivit parfum. Face sport, eventual e suporterul unei echipe de fotbal si merge la meci, la sala, vorbeste despre sport. Astea sunt lucruri barbatesti care trebuie indeplinite constant.
Smecheria e ceva ce se invata, dar nu toti o pot invata. Trebuie sa fii si destept... asta e prima conditie, de fapt.


Hai gata, in incheiere, citat... in alt registru.
"Marele pictor si autenticul boier Theodor Pallady obisnuia sa dejuneze in oras: la Jockey Club, la Dobrica pe Aurel Vlaicu ori la restaurantul din Buzesti tinut de Misu, fostul bucatar al Automobil Clubului.
In Buzesti, pe vreme calda, Pallady manca odata in gradina, avand carnetul de schite in fata. La o masa alaturata un tip tanar, solid, cu par cret, barbete, haina cu umerii vatuiti, camasa violet si o cravata galbena. Langa el o coarda, expresiva. Pallady o deseneaza.
Tipul, enervat, se ridica si se propteste in fata artistului.
- Cum de indraznesti s-o fixezi pe doamna si s-o pictezi?
Pallady mormaie un raspuns vag politicos si explicativ, apoi tace. Tipul staruie si, impins de tacerea si batranetea interlocutorului, trece pe alt registru:
- Ia asculta, porc batran...
Pallady, saptezeci si cinci de ani, fost elev al unei celebre scoale de box de la Paris, isi pune carnetul pe masa, nu-si sufleca mainile, se scoala agale si-i arde vlajganului un uppercut care-l tranteste pe o masa invecinata." (N. Steinhardt, "Jurnalul fericirii")
Smeeeecher, a?

Dedicat colegului RAUL