Ma gandesc la mine acum. Sa zicem ca, profesional, o sa mai trag de mine asa ca in prezent pana la maximum 35 de ani. Apoi fie urmeaza marea realizare, banii si succesul (sanse reduse), fie marea ratare (sanse considerabile). In al doilea caz, o sa fiu un om ca toti ceilalti. Cu un serviciu oarecare, ma vad la o firma de paza sau taximetrist... oricum ceva care nu necesita o cunoastere temeinica a unei meserii pentru ca, practic, nu stiu sa fac nimic. Voi munci, voi fi bolnav, trist, cu belele ca toti ceilalti, cu o nevasta prea grasa si copii infecti carora le-am facut case si acum nu ma mai baga in seama. Asa o sa imbatranesc. Un nea' Fane in varsta si la pensie, cardiac, de la stresul din tinerete, si pe medicatie care regleaza tensiunea. Si-o sa zic in fiecare zi la carciuma in piata, la ceilalti septuagenari cu adenom de prostata: "Ba ce bani aveam si ce bine eram, uite ce am ajuns acum... sarac lipit, bolnav si sa beau bere la halba cu trei prosti batrani care au fost gunoieri." EEeeh, partea cea mai proasta e saracia de care o sa ma lovesc. Economiile de-o viata mi le mananca copiii, sigur, si pensia mea va fi un cacat - mizez pe un 620 ron: nici cat sa mori de foame, si sa stii o treaba, dar nici cat sa-ti tarasti basinile cu un atom de demnitate. De pe azi pe... poimaine... maine facem foamea, luam doar pastilele. Dar oare ce as face eu daca ar veni un pitic maramuresean, labil profesional si cu evidente frustrari emotionale, ajuns din intamplare la putere alaturi de un chelios diabolic, si ar spune: "De maine o sa primesti 520 de ron, nici cat sa mori de foame, dar cu siguranta cat sa-ti tarasti basinile si mai greu... pentru ca esti mos si meriti???"
No, pai, inarmat cu sacosa, baston si nepotel, si insotit de alti bulangii ca mine, mergem pe strada, urlam, ne luam cu jandarmii la tranta, facem galagie! Pe ei, pe mama lor! Chiar daca n-o sa ne auda nimeni incat sa schimbe ceva, macar sa stie piticu' si cheliosu' ca le dam putina muie.
Hai sa le tinem pumnii la astia batrani, daca noi, astia tineri, nu facem mai nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu