True Pain

Somnul adanc al noptii si visul ciudat in care un fulger mi-a brazdat capul si m-a electrocutat, sfasiindu-ma in mii de bucatele. Constientizam. Mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ca nu dorm, ca sunt aproape treaz. Luna plina imi bate in geam si amintirea fulgerului imi ramane in corp, in minte, in cap... Sa fie energiile bizare ale noptii pe care fiinta mea nu le simte prietene? Niciodata n-am putut sa fac nimic noaptea... unii invata noaptea... Transpirasem si inima imi batea repede. Imi simteam capul greu si ochii i-am deschis pe sfert, uitandu-ma la ceas: 3:40. Ce vis de care nu mai pot sa scap... Mi-e somn. Si sete. Si frig. Secundele trec si imi dau seama ca fulgerul a devenit durere si ca tot trupul imi zvacneste, pornind dinspre cap, dinspre ureche. Ca tremur si nu pot sa-mi dau seama de propriile ganduri. Vreau sa tip, deschid gura, schimonosindu-mi fata si lasandu-mi balele sa curga. Dar ma opresc si zic cu voce domoala, numai pentru sine: "Mama, in ce hal ma doare maseaua!" zzzzzzzzzzzzaaaahhhhhhzzz, gem cumplit si infundat ca un vitel lovit intre coarne. Nu poti sa stai asa. Ridica-te! Aprind lumina si ma scol in picioare. Nu puteam sa ma misc coerent, eram buimac, ca dupa o cumplita betie. Toata viata mea era concentrata intr-un singur punct - caria de la maseaua de minte. Locul pulsa parca vrand sa ma dea afara din corpul meu. Jumatete de cap nu imi mai apartinea, o ghiara invizibila imi tragea de ochi si ureche. Am stat mai mult timp privind in gol, contempland un perete alb. Eram mic, marunt, nesemnificativ, pe langa forta cu care ma lovea durerea. Mi-am adunat ultima farama de putere. Misca-te, hai, gaseste scaparea! Tremurand, am mers cocosat pe hall. Dulapiorul cu medicamente... mai e o fiola de Algocalmin. Speranta, salvarea, pasarea Phoenix, Titanicul cu final fericit, Harry Potter care nu moare in ultimul film. Toate mi-au venit in minte. Am atata incredere ca va fi bine. Iau o lingura si o umplu cu licoarea amara. O inghit, dar las un pic pe limba ca sa dau la masea - tratament local. Ma duc spre pat si imi invelesc capul. E mai bine, e mai bine, e mai cald, inchid ochii.. e mai bine, mai bine...
Multumesc, mare inventator, mare om, care ai creat Algocalminul fiola. Multumesc, Doamne, ca ai facut ca in acea noapte sa existe Algocalmin in casa mea jefuita mereu de medicamente de barbari - rudele de la tara. Multumesc, oameni buni, ca intelegeti.
Cine n-a suferit de masele nu stie ce e durerea.
* Si cred ca in tabloul plescarului ala de norvegian e si o durere de masele, ca prea e urat.

Sfarsitul unui stup

Intr-o zi niste albine care se imbatasera ca porcii, zumzaind fara rost, au nimerit intr-un cacat mare si puturos. Cu mintea afumata din cauza nectarului otravit, au crezut ca scarnavia era buna de recoltat.
Albina 1: Mmmm, ce bunatate. Hai sa sugem nectarul asta brun! Iaca zici ca-i de zmeura!
Albina 2: Mare dreptate ai, e tare gustoasa si dulce!
Albina3: Hai sa ne umflam burtile cu el, sa-l ducem in stup sa guste toti ceilalti!
Albina 2: Sa vezi ce fericita o sa fie regina noastra. Pentru asa nectar o sa ne faca trantori si n-o sa mai muncim niciodata. Haideti suratelor, care mai stie calea-napoi acasa?
Ajungand cu chiu cu vai la stup, au bagat de seama ca toata albinimea era ingrozita de putoare. "Dumnezeule-bondar, ce se intampla!? Scapati larvele!", se auzea strigand o albina in varsta. "Miereea, puneti mierea la adapost. O sa se imputa toata, au adus cacat in stup! Ce urgie!", zbiera disperata cea mai mare dintre lucratoare. Cele trei netoate nimic. "Hahaha, ce-are dom-le astia, ce zice? Ce le pute?", zise sughitand Albina 1. N-apuca sa termine ca un roi de 12 bondarii luptatori le-au pus pe toate trei la pamant si le-au lipit aripile cu ceara. In jur era numai haos. Fagurii se prabuseau, lucratoarele incercau sa scape tot ce se putea, bondarii nu mai faceau fata invalmaselii. Infernul se potoli cand aparu regina. Plangea saraca. "Stupul meu, copiii mei, viata mea... De ce, de ce?" Le spuse printre lacrimi celor trei: "Aici e stup, ce ati cautat sa aduceti cacat in stup?! Noi avem niste legi. Aici facem miere. Daca pui cacat in miere, stiti ce iese? Va zic eu... Iese cacat! Noi plecam, o luam de la cap. O sa ne fie greu, dar n-avem incotro! Voi trei ramaneti, c-asa meritati!"
Si asa au ramas cele trei putori betive singure in stupul pangarit. Fara larve, fara fagure, fara regina, fara rost.

Incepe scoala!

In fiecare an din copilarie si adolescenta aveam un feeling de cacat in saptamana dinaintea inceperii scolii (gimnaziului mai ales). Emotii ar spune unii... Nu, nici pe departe. Dezgust, plictis, enervare si nemarginita tristete. De ce trebuia sa-mi fie stricat programul? Sa fiu luat ca de hingheri si dus acolo, in locul unde putea a doftorie si viermuiau copii antipatici, care nu erau prietenii mei. Cata brutalitate! Show-ul incepea cu 1 saptamana inainte, cand mergeam la cumparaturi de caiete, blugi, incaltaminte si alte kkt-uri care anuntau abandonarea pantalonilor scurti, tricoului cu Steaua si mingiei. Ce-ti mai trebuie? Si aia, si aia, si aia... si-un rahat. Imi venea mie sa-i zic ei ce-mi trebuie: Libertate! Si-o mingie sa ma joc, un cires sa ma sui si niste tigani sa haladui maidanele cu ei. In shimb: Tu, copile, azi reincepe chinul tau! Pentru ca esti copil si, dupa o logica care il sfideaza pe Ion Creanga, trebuie sa suferi.
Cand ii vad p-astia mici si stirbi care merg sa primeasca botezul primei zile de scoala cu parintii de manute imi vine sa le strig: "Fugiti, micutilor! Salvati-va din ghiara! Si vorb-aia: luati borcane cu untura si ungeti-o bine. S-o manance cainii, fir-ar a dracu de distrugatoare de visuri!"