Cand sunt obosit, stresat, plictisit si bolnav (mi se intampla des sa le am pe toate in acelasi timp) imi hranesc revenirea la viata cu amintiri din copilarie. Acum imi amintesc una in care am avut noroc...
Se facea ca odata, demult, la scoala noastra fusese o profesoara care ajunsese mare barosanca in Italia. Trimitea o data pe an din tara lui Dante, asa cum era moda pe atunci, cate un tir cu "ajutoare" pentru copiii de la scoala 309 din Bucuresti, Militari. Chestii d-ale gurii, rechizite, suc, hainute... etc., sarumana tanti, sa fie primit. Dascalii aveau rolul ca dupa ce isi trageau gras, sa imparta copiilor chestii. La noi in clasa, invatatoarea dupa ce a distribuit haleala italieneasca la toti, mai avea niste tricouri albe, noi, frumos ambalate. Problema: nu avea suficiente cat sa primim toti. Fata de treaba, invatatoarea mea, d-na Liliana Vasile, a oferit cate un tricou copiilor care proveneau din familii nevoiase. Pentru restu'... tombola frate, cu bilete castigatoare si necastigatoare. S-au numarat copiii, s-au facut biletele din bucati de foaie de caiet dictando, s-a desenat cate un X pe cele castigatoare si s-a pornit extragerea. Emotii, bucurie, tristete... Imi doream un tricou din ala. Era alb, banal si aveam destule acasa, dar imi doream si eu sa castig ceva macar o data, ca destul pierdeam la loz in plic. Tombola s-a desfasurat in asa ordine incat in momentul in care eu si colega mea, Dana grasa, urma sa extragem, in caciula ramasesera 2 bilete - unu castigator, unu necastigator. Deci, rateul era ca si facut. Orbit de dorinta de a pune mana pe un tricou din ala, cand a venit randul nostru, am tabarat ca un barbar sa trag lozul norocos din caciula. Am fost oprit de un refuz ferm al invatatoarei: "Maaa, nu lasi fetele intai?!" Aaaah, baga-mi-as, uitasem atunci ca Dana grasa e fata si ca e frumos sa lasi fetele... Cerul imi cauzse in cap, nu aveam incotro si trebuia sa cedez. Pierdusem deja tricoul, Dana urma sa traga biletul castigator... S-a ridicat din banca, zambind malefic si increzatoare, cu privirea ironica spre mine, a tras biletul. Si... a pierdut. L-a tras p-ala necastigator. Si-am ramas ultimul, cu ultimul loz castigator si cu tricoul alb caruia i-am smecleit cu fierul de calcat un imprimeu cu un ninja.
Daa, nu conteaza daca esti ultimul, si ultimul se pune, si el are noroc. Imi convine sa fiu ultimul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu