Un el si o ea, doua umbre a ceea ce ar fi putut fi, proverbialii ratati, poate grasi, poate urati, poate nu - doi... si atat, contemporani cu noi. In timp ce el se gandea ca viata lui nu are sens si e prea singur, vrand sa-si dea demisia de la jobul de la Mac si sa plece intr-o calatorie revelatoare in cealalta parte a lumii, i-a venit o idee mai practica. De ce s-ar complica? De ce n-ar lua-o el de nevasta pe Alina, grasana depresiva cu care are doar o relatie de flirt ocazional. Trebuie sa vrea, grasa maine-poimaine face 27-ul, el 26... Surpriza! Grasa vrea! Si-o trag de doua ori, isi pun cate-o saiba pe deget si stabilesc nunta. Gata. Si totul va fi bine, nu va mai conta nimic cand vor fi casatoriti! Pe dracu...
Povestile astea sunt ingrozitor de triste si am vazut cat sa-mi ajunga doua vieti. Am fost si la nunti chiar. Oameni tineri in care nu mai fierbe sangele. Care se casatoresc din interes, dar dintr-un interes mai penibil decat al curvelor care se marita cu mosi pentru bani. Pentru ca mosului ii place de curva, ca e frumoasa, e tanara, e gagica si da bine din cur. Sunt insa tineri care se casatoresc desi nu se suporta unul pe celalalt, care in lipsa interesului comun s-ar dispretui. Sigur ca, in timp, dupa cativa ani de stat impreuna, o sa ajunga la un punct de echilibru, dar pana atunci sunt anii tineretii care sunt traiti in resemnare, tristete, plictis. Singurii ani de fapt. Ca ceilalti oricum nu mai conteaza, cand incepi sa te deteriorezi in invelisul propriu si greutatile curg ca viitura.
Everybody needs a little love... macar la inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu