Eu si dinozaurii mei

Niciun om fara tableta, propovaduia nu demult Emil Boc, pe vremea cand era premier si multa lume ura lucrul asta. Acum, ca este primar la Cluj, nu mai este injurat, insa nimeni nu ii recunoaste puterile de vizionar: majoritatea romanilor sunt posesori de tableta. Unii rasfoiesc presa online, altii citesc romane sau cursuri, cei mai enervanti fac poze cu ea, insa in principal, tableta are o singura functie pentru romani: jucatul de jocuri colorate. Timpul nu a trecut niciodata mai repede pentru un om cu o tableta. A intrat in metrou, a gasit un scaun liber, a deschis tableta si s-a pus pe jucat. Nici nu mai conteaza. Nici femeile insarcinate sau cu copii dupa ele care poate ar dori sa stea jos si nici batranii care se uita indignati la ocupantul scaunului absorbit de joc.

De la table, sah, bile, masini, pietre pretioase, bomboane, mostrii, pasari si dinozauri, romanul posesor de tableta devoreaza jocuri. A, si inca ceva: sa fie gratis. Desi eu nu sunt dintre cei pe care i-am descries mai sus, mai joc si eu cate un joc. Preferatele mele sunt cele cu dinozauri. Ca aici http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-dinozauri.html. Da, imi plac dinozaurii. Imi plac de cand eram mic. Cum sa nu iti placa dinozaurii? Uriasi, fiorosi, aproape indestructibili, intr-un cuvant, dominanti. Daca stau bine sa ma gandesc, dinozaurii sunt cele mai tari chestii care au trait pe pamant. Acum vreo 60 de milioane de ani, erau cum sunt leii acum. Regii animalelor. In mod sigur, daca as fi fost un dinozaur, as fi un Tyrannosaurus Rex.

Moldoveanu' gamer

      Aveam vreo 20 de ani. Incepuse bine era internetului. Ne facusem retea in bloc. Unii aveau si internet, altii doar retea. Era bine. Cei care aveau internet ne dadeau si noua, celor mai amarasteni care n-aveau 50 de lei pe luna sa dea pentru net, jocuri si filme. Reteaua din bloc insa mai avea o functie interesanta. Ne unea si la nivel personal. Ieseam pe afara cu totii, baieti, fete. A fost o perioada frumoasa in istoria cartierului. Si era Moldoveanu'. Un copil gras, de vreo 16 ani, care se mutase de la Bacau la Bucuresti impreuna cu sora lui care era la facultate. Moldoveanu' intrase si el in gasca noastra de calculatoristi, si el era cel mai bun la toate jocurile. La Counter nu apucai sa misti, la NFS parea sa aiba o viteza in plus, la Starcraft ne termina, pana si la Worms ne rupea capu la toti. Practic, restu gastii din retea jucam toate jocurile pentru locul 2.
     Intr-o zi am jucat cu Moldoveanu' un meci de Red Alert 2. A fost un moment crucial in care acest monstru gras si mancator de merdenele si-a aratat adevarata fata. Am ales sa joc cu Franta. Francezii aveau ca arma speciala un tun urias. De frica Moldoveanului mi-am inconjurat baza cu tunuri din astea. El isi trimitea hoardele de tancuri si avioane si, surpriza, baza mea era impenetrabila. Vazand ca merge, m-am gandit ca poate am o sansa. Si atunci mi-a venit o idee geniala. L-am luat prin invaluire. Am trimis niste spioni catre baza lui care ramasese neaparata si i-am furat si vandut cea mai mare parte dintre cladiri. A fost lovitura fatala pentru ca el nu mai avea cu ce sa construiasca nici cladiri, nici arme. Ce face moldoveanu pana ca jocul sa ma declare invingator... ? Vad deodata ca serverul se intrerupe... De ceeeee? Ies, intru pe messenger si il intreb:
- Ce-ai facut moldovene, esti bulangiu? De ce-ai inchis?
- Nu-mi place sa pierd!!!
Raspunsul m-a lasat masca pentru cateva clipe. Apoi raul si pofta de razbunare m-au acaparat si i-am zis:
- Bine, moldovene, las' ca vezi tu!
Si am luat clestele din debara... si i-am facut debransarea de la retea pe motiv de lipsa de caracter.

Imi place de tine...

... asta poate sa insemne mai multe lucruri: vreau sa fiu prieten cu tine, vreau sa fii iubita mea, imi place ca suntem colegi. Oricum ar fi, am invatat sa nu judec oamenii si aleg sa fiu subiectiv in privinta lor. Oamenii pot gresi in functie de gradul de pregatire/experienta pe care le au pusi in fata anumitor situatii. Asa ca atunci cand imi place de cineva nu contorizez de cate ori mi se pare ca greseste si de cate ori mi se pare ca se poarta asa cum imi place mie. Exista acele trasaturi si comportamente care imi plac la o persoana si aleg sa le vad in mare parte doar pe acelea.
Recent, ma aflam pe o banca in fata firmei la care lucrez, insotit de doua colege si un coleg. Astia trei vorbeau despre o alta colega. Spuneau despre ea tot felul de chestii, legandu-se de hainele ei, de comportamentul ei nepotrivit, de inaltime s.a.m.d. Ascultandu-i, realizam ca au dreptate in tot ce zic despre individa. E doar o pitica smechera, care recent si-a luat niste harfe de mini-star. Dar eu nu am realizat aceste chestii pana nu mi-au "deschis ei ochii". Am fost un orb. Am fost orbit de pofta ei nebuna de viata, de optimismul pe care il degaja mereu, de umorul cu care isi povesteste amintirile si de zambetul ei copilaresc. Raman "orb" si aleg sa-mi placa intotdeauna ce vad EU!

Poveste cu vin

Era intr-o seara de iarna in cartier. Cu o zapada mare si ceva viscol. Pustiu pe strazi. Neliniste in ganduri si in suflet, unde rascolisei tu. Eram cu un alt golan de vorba. Mergeam la pas prin muntii de zapada discutand o combinatie. Ne vine ideea sa mergem la carciuma noastra, sa bem un vin. In trecut asta era o bomba ordinara, carciuma de la sina, cu un aer plicticos, ca de autogara, fara muzica, numai cu lume proasta si putind aprig a tigari de te usturau narile. Acum a cumparat-o un tigan si a facut din ea un restaurant pizzerie frumusel. Se numest Miraj, e pe Moinesti, in Militari.
Ajungem la Miraj, ne asezam la masa si hotaram sa luam o Busuioaca de Bohotin si niste pepsi. Sa mai clocoteasca sangele, sa ne simtim vii. E traditie in gasca noastra: rosu dulce cu pepsi iarna, alb demisec cu apa minerala vara. Vine comanda si execut rapid un spritz dulceag si bun sa tot bei sa-ti incalzesti inima si sa-ti  revina chefu de viata. Sorb de cateva ori cu pofta si aud un politicos: "Buna seara, domnilor!" Ne intoarcem si vedem un mos, cu un carucior cu sticle de vin, avand la gat un medalion. Era un somelier, Adica un om care se pricepe bine la vinuri. In Militari! Si eu tocmai amestecasem o busuioaca de 10 lei cu pepsi si aveam tupeul sa consider ca beau vin!
"Permite-ti-mi sa va prezint colectia de vinuri de la cramele ... , vinuri seci!" bla blbalal... Ne pune cate un pahar, ne indeamna sa mirosim inainte (n-am simtit nimic). Dupa aia sa sorbim sa-l plimbam prin gura si dupa aia sa bem. Ca asa se face, domle...
Fac cum a zis el si sunt intrebat: "Cum vi se pare, domnule?"
Dupa Busuioaca cu pepsi, domnule, raspunsul era inevitabil: "Acru!"
Si-a luat carucioru si a plecat.
Intre timp am invatat despre vinuri si am ajuns sa apreciez foarte mult Tamaioasa Romaneasca creata de doamna oenolog Aurelia Visinescu, vin  pe care il savurez in centrul vechi la Abels Wine Bar.