2024

 Ce mă deranjează cel mai mult. În alea ultime 2 secunde de conștiență să-mi zic: ah, băgami-aș, până la urmă nu e nimic. Rise son of God, it is 2024. Mâine îmi propun să fac creveți în sos de vin alb. Cât de prost și de tâmpit să fii, intrând în al 4-lea deceniu al vieții tale, vine o fată la tine să discute proiecte profesionale și tu, ca un idiot, nu poți să gândești mai mult decât la cum.... Oribil. Ești tâmpit, dar ești. Om. Celebrate! Sunt încă aici. 

Pierduti

Eu ies cu trotineta. Nu am una electrica, ci am una pe care o imping cu piciorul. Ma plimb in zona blocului, seara, dupa 22, pana cand simt tensiune musculara. Ajuta picioarele si, daca faci miscarea corect, intra putin si lombarii. E un exercitiu destul de complex. 

Dar nu neaparat pentru a face miscare ies cu trotineta, mai mult ca sa imi limpezesc mintea, sa respir aer curat, sa ma relaxez si poate sa dorm mai bine.  

In timpul acestor iesiri am observat ca noaptea ies ciudatii. Nu sunt numai eu pe afara. Suntem mai multi. Fiecare prins in propriul labirint, iese sa-si faca rondul. Ritualul de fiecare seara care ii aduce putina liniste. Ciudatii ies singuri, neinsotiti. Poate s-ar bucura de companie, dar nu e bine sa ii tulburi. E interesant sa ii observi. Cam astia sunt:

Marius de la 4: un moldovean grasan care are o nevasta cam sarita de pe fix si un copil asemenea cu doamna. Iese sa plimbe pisica. Nu, nu glumesc. Pisica are lesa. Sta legata de gat si isi face treburile pisicesti, in timp ce el butoneaza pe telefon. Sta afara cel putin 2 ore in fiecare seara. Il inteleg. De ce ar sta cu cretina aia in casa? Cum o zice: "Vezi ca ies sa plimb pisica! Culca-te, nu ma astepta, ca vrea sa se plimbe mult in seara asta"

Gina de la parter: se svoneste ca a fost prostituata cand era foarte tanara. Nu stie nimeni sigur, eu nu cred. Are putin peste 40 de ani. E considerata sonata de celelalte femei de la bloc. Nu vorbeste cu nimeni. Seara tarziu iese si mangaie sau hraneste pisici maidaneze. Chiar aduna in jur mai mult pisici negre. Cand eram mici, ii spuneam Gina Bășina. Are doar o mama in varsta. In trecutul indepartat avea un prieten ciudat, roscat. N-a mai venit de mult pe la ea.

Vecina 1 din blocul 12: frumusica, dar pe trecute. Are parul carunt si probabil undeva la 40 de ani. Seara de seara iese la plimbare cu cainele ei orb. E un caine urat, corcitura de dalmatian cu maidanez. E orb de mult, dracu sa-l ia, cred ca l-a cumparat orb. Ziua il plimba maica-sa, o baba destul de comunicativa, probabil suparata ca fi-sa ramane nemaritata. 

Vecina 2 din blocul 12: e mult mai tanara, poate sa aiba 30 de ani. Plimba un caine galbui si mare, care face cate un cacat urias si asta il ia in punga - tipa e civilizata. E cea mai varza dintre noi pentru ca pare si anxioasa. Noi avem doar depresie. E mereu pe graba. Ori ii e frica sa umble noaptea, ori o trage dulaul ala. Nu stiu. Inca poarta masca, desi acum nu mai e nevoie. Oricum, o acceptam, e de-a noastra. 

Si mai sunt si eu. Ma plimb.

37 and counting

 Am ajuns pana aici, la 37 de ani. E destul de mult. Cred, nu sunt sigur. O sa las aici cateva lucruri despre viata pe care le-am invatat pana acum. Daca le citesti si te regasesti, ok. Daca le citesti si te ajuta, ma bucur foarte mult. Daca nu iti plac, zi de ce.

Asadar, cateva, nu toate (poate mai vin cu update-uri):  

- Pentru sanatatea ta mentala (si, implicit, fizica) e important sa ai parte de relatii bune - atat cu partenerul de viata, cat si cu parintii, cu copiii, cu alte rude, cu prietenii si cu colegii de scoala sau de serviciu.  

- Iubirea e un lucru rar si, daca ai intalnit-o, bucura-te. Daca ai pierdut-o, pastreaz-o in amintire. Daca n-ai avut parte de ea, nu esti singurul, vei supravietui. 

- Nu exista limita pentru prostie si nici pentru raul pe care il poate face un om altui om. 

- Sansele de a schimba credintele unui prost sunt extrem de mici. Mai bine nu incerca. 

- E important sa ai muschi. Te ajuta sa ai un corp rezistent, sa nu te ingrasi si sa ai o mobilitate buna pana la batranete. Lucreaza-ti muschii si mai ales picioarele, spatele si abdomenul. 

- Chiar daca faci totul cu masura, esti atent si, sa zicem, mananci sanatos, nu ai garantia ca nu te vei imbolnavi de o boala incurabila si nu vei muri in chinuri groaznice. Dar, oricum, nu iti neglija sanatatea. 

- Moartea nu are nimic magic, interesant, mistic. Nu. E doar brutala si dezolanta. Nu trebuie sa ti-o doresti. 

- E bine ca omul sa aiba o forma de viata spirituala.

- E bine ca omul sa stie macar doua meserii.  

- Banii nu conteaza decat atunci cand nu ai suficienti. Ce inseamna suficienti, depinde de tine, dar vezi ca in cosciug nu incap prea multi - adica nu ii iei cu tine.

- E important sa te rogi Printului Intunecat in fiecare zi (glumesc).

Un ianuarie al unei vieti

Era caldut pentru ianuarie. O lumina blanda isi facea loc printre ramurile groase de platan. Ceva lume prin Cismigiu. De ce sa nu fie? Rar prinzi asa zile de iarna sa faci cate-o plimbare.

Ma sprijinisem golaneste cu spatele de balustrada debarcaderului, cu un genunchi indoit. Priveam catre lacul secat, unde se jucau niste copii. Aveam caciula trasa pe ochi. Poate as fi fumat o tigara ca sa-mi completez imaginea sau poate imi era pofta de o tigara sau poate mi-e acum pofta de tine, nu, de o tigara. M-am intors catre tine. Imi era un pic teama, recunosc. Stateam amandoi pe platforma pustie a debarcaderului Cismigiului, aproape de Lazar, unde am facut eu liceul. Magic, de ce nu? Zambeai. Te bucurai de mine cred. Lumina aia bleaga iti mangaia caldut cositele aproape blonde. Moi. Ondulate. Lungi. Interesante. Te contemplam... nu eminescian, superficial cum fac eu, fara multe ganduri, mai mult a prost. M-ai intrebat nu stiu ce kkt. Eu te-am sarutat apasat, sufocant, pe buzele carnoase si un pic uscate de la frigul care se facuse intre timp. Si inca o data. Si te-am strans in brate ca pe o pisica dolofana. Era bine. Ce sa nu fie bine? E bine...

Unde duce o relatie?

Suna a titlu de Radu F. Dar eu nu am ajuns încă la desăvârșirea lui. Nici nu as vrea, nu as putea. Sa revenim...

Asta e problema care se ridica monstruos cand doi indivizi vor sa inceapa o relatie. Unde va duce ea? Ca ea trebuie sa duca in general la un angajament pe termen lung (ca ei sa faca plozi si credit la banca). Iar daca astia doi se simt bine impreuna si totuși nu lamuresc intrebarea, lucrurile risca sa se duca dracu. Pentru ca oamenii sunt prosti. Si nu realizeaza cel mai important lucru dintre toate. Relatiile dintre oameni ajung invariabil in acelasi punct, la doi metri sub pamant, in uitare eterna, impreuna cu o carcasa biodegradabila. Asa ca, sa nu-ti para rau de timpul petrecut si daca te simti bine, petrece cat mai mult, indiferent de rezultat. Oricum nu contează. 

Nicu

Nicu e un baiat grozav. Este serios, muncitor si foarte profesionist. E programator. Dar e atat de slab incat, de cate ori il vad, imi vin in cap numai glume proaste. Le las aici:
- Intr-o zi ajunsesem la serviciu inaintea lui. Cand vine si el ii zic: Ooo, ce faci Nicule, ce vant te aduce?
- Odata Nicu a ramas blocat intr-o incapere. Ca sa iasa s-a tarat pe sub usa.
- Nicu nu poarta curea, ii ajunge un zgarci care se pune la borcane.
- Nicu e atat de slab incat in loc de burta are coloana.
- Nicu e atat de slab incat aerul de la foehn l-a aruncat intr-un perete si i-a spart capu.
- Odata s-a împiedicat și a cazut. Cineva l-a ridicat de pe jos facandu-l ghem.
- Cand s-a tuns, a pierdut un sfert din greutate.
- Ii place mult sa mănânce carne. Se satura dintr-un singur pui... de vrabie.
- Cand era la școală copii îl foloseau pe post de riglă. Mergând sa spuna profesoarei, aceasta l-a confundat cu aratatorul pentru harta.
- Nicu a înțeles greșit si nu a ținut post 6 săptămâni, a tinut 60.

Palmierul

Se spune ca cel care sadeste seminte de palmier nu va avea parte niciodata de un palmier adevarat. Pentru ca un palmier ajunge la maturitate si rodeste in 90 de ani.

Odata, un tanar vazu un calugar batran care planta seminte de palmier. Cu aroganta ii spuse batranului: "De ce plantati palmieri? Nu stiti ca cresc foarte greu? Cand o sa va bucurati de ei?"
Calugarul ii raspunse pe un ton linistit: "Pleaca in pula mea. E gradina mea si plantez ce vreau!"

Fiecare cu locul lui

        Iesisem in parcul Drumul Taberei, la un antrenament de seara. Era tarziu, spre ora 23. Termiasem cei cativa kilometri de alergare si ajunsesem la zona cu aparate de fitness sa fac niste exercitii. Acolo, cateva specimene tipice in plina manifestare. Aveam o familie alcatuita din mama (cam cioara), tata (inalt si gras) si baiat de 12 ani (gras ca o butelie). Tatal si fiul erau agatati de niste bare, iar cel mic se lupta de zor sa faca o tractiune. Nu numai ca nu putea sa se ridice, nici macar nu putea sa stea prea mult agatat de bara. Langa ei, niste tineri galagiosi, cam manelisti, cocoalari, de la tara, faceau gresit abdomene, mai-mai sa se rupa de la mijloc pe o banca inclinata. Erau doi tipi si o zdreanta care statea pe banca si ii privea admirativ. Cel mai musculos era bineinteles la bustul gol si ii explica prietenului cum sa se antreneze. Acesta ii spunea gafaind: "M-ai rupt ma nene, ma!" Nu trece mult si musculosul isi arunca atentia asupra kinderului XXL care se zbatea in continuare sa se ridice intr-o tractiune. Incearca in fel si chip sa il ajute pe grasut, fara prea mult succes. Ii explica divere lucruri, tatal copilului ii dadea dreptate, dar tractiunea nu putea fi realizata din motive de cur gras si brate moi. In acest timp mama purcelusului intra in vorba cu zdreanta celor doi. Din discutia fetelor am aflat care era scopul vizitelor nocturne in parc: "P-asta mic vrem sa-l dam la liceul militar! Avem trei ani sa-l punem la punct cu conditia fizica ca se da proba sportiva. A inceput sa faca si cu un antrenor...". Wow! Deci asta era! Parinti de rahat care vor sa isi chinuie copilul! Nu conteaza ca el e un grasun care haleste dulciuri pe ascuns si la fotbal sta numai in poarta, trebuie sa devina soldatul universal. Nu putea sa faca o tractiune nici daca statea 3 zile acolo, dar peste 3 ani va trebui sa treaca de o proba fizica foarte grea. Si cel mai rau lucru, se vedea ca nu ii place si ca e frustrat si trist.
Cred ca fiecare are un loc in societatea asta, dar e datoria celor care il ghideaza sa-i arate ce i se potriveste cat de cat. Si oricine putea spune ca grasutul nu era facut pentru a fi soldat.
Cand am plecat i-am sugerat eu doamnei o posibila cariera pentru cel mic: "Lasati, doamna, prostiile, vedeti ca e pe soseaua Viilor un liceu care pregateste bucatari!", i-am zis si am disparut in noapte.  

Leo

Isi face veacul prin spatele blocului meu. E mereu rupt de beat, foarte murdar si din aceasta cauza pute. Rau. Unde doarme el parca se impute cimentul. Baietii care beau bere in fata magazinului ii spun Leo. Nu cred sa aiba mai mult de 40 de ani. Se deplaseaza foarte incet si pare sa sufere de o afectiune foarte grava. Are ganglionii umflati. La gat si la ceafa are ca niste mere. Poate sa fie leucemie, sida, cancer limfatic, o nasoleala d-asta din care nu iesi nici daca esti putred de bogat, d-apai boschetar. Leo probabil nu se gandeste la boala pentru ca bea pana cade lat si adoarme pe jos, fie vara, fie iarna. Sa fie vreo trei ani de cand e asa. Dar acum pare sa fie si mai bolnav. Nu cred sa mai aiba o luna de trait. Ce e insa interesant la el si demn de toata admiratia?Asa rupt de bolnav si alcoolic, el munceste, nu cerseste, desi ar putea sa se aseze in cur la metrou cu o mana intinsa. Cat nu bea, cauta in gunoi sticle de plastic, le pune in niste saci mari si se taraste pana la centrul de reciclare sa le vanda pe cativa lei. Am trecut pe langa el de sute de ori si nu mi-a cerut nimic. Nu cere nimic la nimeni. Daca i-am dat am facut-o ca am simtit eu. Ca sa bea si mai mult, pentru ca pentru el oricum nu mai conteaza. Dar conteaza sa nu fii un milog de cacat!

Pepsi

Cand eram copil, pana pe la 12 ani, stateam cu o matusa in varsta cat ai mei erau la serviciu. O chema Jana si ma enerva. Vesnic ma alerga sa ma indoape cu mancare, nu se juca niciodata cu mine si imi spunea niste povesti cu copii rai. Aveam tot felul de conflicte care culminau cu agresiuni. O loveam brutal cu pumnii mei mici in cocoasa. Ea ma incuraja zicand "Daii!", eu cu forta mea de tantar facand doar un masaj. Un alt defect al Janei era ca niciodata nu imi cumpara nimic. Stiam ca avea pensie mare, dar o baga la ciorap.
Intr-o zi, in timp ce ma aflam la masa, scoate din dulap doua sticle de Pepsi. Pepsi era cam cea mai buna chestie de pe atunci si ma bucuram de cate ori prindeam, doar ca era destul de rar si scump. Ma intrerup din mancat si intreb optimist: "Ce faci cu alea?" Imi raspunde rastit:"Vezi de treaba si mananca. Ma duc mai tarziu pe la o doamna care are doi nepotei si sticlele sunt pentru ei." Apoi le asaza frumos in chiuveta, la rece, sub jet de apa. O dracui cu pofta, dupa cum imi era obiceiul, si imi reiau masa gandindu-ma ca oricum nu imi ia nimic niciodata si nu are rost sa insist.
Insa dupa ce termin masa si dau sa plec o vad cum opreste apa la chiuveta si imi ofera sticlele de Pepsi. Nu imi venea sa cred. A fost de departe cel mai bun suc pe care l-am baut si ii voi tine minte gustul toata viata. Si a fost si cel mai bine servit, la temperatura perfecta, racit sub jet de apa.

Exit

E o lume prea rapida si lipsita de sens. Informatia circula ca gandul. Curge in valuri peste noi. Si totusi nu stim adevarul. Unii pretind ca-l stiu, dar ajung sa fie doar enervanti si obositori. Bombele cad in continuare peste oameni. Ucid copii. Omul din avion care apasa butonul, cum de poate accepta misiunea? Poate chiar si el e mintit... de catre alti oameni care poate considera ca asa trebuie, ca asa e bine, ca moartea unor copii e necesara pentru ca ei sa traiasca... bine. Sa aiba benzina ieftina si multi bani. Dar de ce au nevoie de atat de mult ca sa traiasca? Stiam ca oamenilor le trebuie doar paine si apa si ca e loc pentru toti... Sau nu. Poate va trebui sa invatam chineza atunci cand oamenii galbeni se vor revarsa in toata lumea. Suntem doar carbon si apa. Noroi in viteza care se fataie de colo colo pe o lume minuscula. Suntem speriati, distanti, obositi, depresivi, bolnavi de tineri. Nu avem rabdare sa ascultam, sa citim, sa intelegem. Ne sufocam in furnicarele oraselor, traim unul langa altul dar cu toate astea nu ne sarim in ajutor cand avem nevoie. Vreau sa ies din lumea asta. Nu acum. Mai am niste treaba. Intr-o zi o sa ma intorc la tara. O sa cultiv pamant si o sa cresc animale. O sa fac foc in soba de teracota si o sa ma odihnesc fericit intr-o odaie micuta cu mult lemn. Si-o sa stau in serile de sfarsit de mai sa ascult greierii si broastele in timp ce ma uit la stele.

Olteanca

Eram in anul 1 de facultate. Baiat tanar, in cautare de aventura. Ea era o olteanca focoasa, un pic dintoasa, dar cu un corp foarte sexy pe care si-l etala purtand bluze decoltate si fuste scurte. Avea de toate, era mereu aranjata, machiata, cu chef de distractie, foarte populara. Ne intelegeam bine. Ii spuneam glumite si radea. N-aveam pe nimeni atunci si m-am gandit sa incerc ceva. Nu mi-ar fi stricat putina olteanca. Ii pun intrebarea la facultate: "Ce zici, iesim la un film?" S-a bucurat de invitatie si a acceptat, spunand ca vrea sa mergem in ziua urmatoare, ca e James Bond la Patria.

Am facut rost de bani, m-am tuns, mi-am luat blugii noi si jacheta de stofa si m-am dus la intalnire optimist, cu gandul ca sigur prind ceva. Am asteptat-o in fata la Universitate, si am asteptat-o, si am asteptat-o... Era o zi mocirloasa, cu soare dar se topea zapada, peste tot fiind numai balti si zapada murdara. Blugii noi erau stropiti si eram ud la picioare... Dupa vreo 40 de minute de stat aud un: "Buna, mai! Vino sa te pup!" Era ea. Dar parca nu era aceeasi persoana pe care o stiam de la cursuri.

Parea o casnica obosita, nearanjata, nemachiata, cu o geaca mare, neagra, si o caciula ca de bucatar, tot neagra si aia. Am inghitit in sec dezamagit de o asa prezentare si am zis ca asta e, poate nici eu nu sunt mereu ca scos din cutie. Am mers intai sa mancam la kfc, unde am platit eu si apoi am fost sa-l vedem pe James Bond... era Pierce Brosnan pe-atunci. I-am dat, bineinteles, si o galeata cu floricele si o cola. Am incercat eu cate ceva, dar, contrar a ce se spune, cinematograful nu e un loc bun sa te apropii de o femeie pentru ca in jurul tau e lume, sunetul e puternic, e intuneric... Asa ca am incercat dupa film... Am strans-o in brate pe olteanca in foaierul cinemaului Patria si pana sa reusesc s-o pup m-a intrerupt brusc, spunandu-mi pe un ton plictisit: "Nu ma strange ca sunt pă ciclu!" Waaaa... N-am avut niciodata nimic impotriva chestiunilor femeiesti, dar am fost atat de intristat de replica ei, de ton, de aspectul ei, incat dupa aceea, pentru urmatorii 3 ani de facultate, de cate ori o vedeam imi venea in minte: "Sunt pă ciclu, sunt pă ciclu, sunt pă ciclu". Cred ca si acum, dupa 10 ani, e tot pă ciclu. Sa-i fie ciclu usor!  

The first kiss

Aveam 13 ani, el avea14. Il chema Marcu si era un baiat din blocul vecin. Povestirea e despre primul lui sarut, nu despre primul meu sarut. Marcu era foarte dezvoltat pentru varsta lui, putea trece cu usurinta drept un baiat de 17-18 ani, dar nu era prea inteligent. N-avea vreun handicap, dar pur si simplu avea o privire de vitel, un creier de gaina si trebuia sa-i explici chestii de mai multe ori pana baga la cap. Era in gasca noastra si il respectam, mai ales pentru ca nu prea avea rival la bataie. Multi pusti au cazut din pumnii de fier ai lui Marcu care-ti trage-n cur cu arcu.
Intr-o zi de vara, apare Marcu ingandurat. Il intrebam curiosi ce a patit. Era bulversat de intamplarea traita cu putin timp in urma:
Iesind din apartament si coborand scara blocului, la intrare da peste un individ cazut, inconstient. Era Stelica de pe Moinesti, un consumator de heroina, care, ca orice toxicoman cu istorie lunga, mai facea si cate-o supradoza. Stelica inert, Marcu baiat saritor. Incearca sa-l trezeasca... nu poate. Ii da cateva palme, nimic. Verifica sa vada daca respira... nu isi da seama. Stelica poate sa moara! Va fi o pierdere teribila pentru umanitate. Marcu trebuia sa-l salveze. Daaa! Ii vine ideea geniala: respiratie gura la gura. Ca in Baywatch! O sa fie un erou! Isi lipeste repede buzele de botul lui Stelica si incepe sa sufle. Inertului Stelica i se umfla falcile si atat. Marcu repeta manevra de mai multe ori. Deodata aude o voce groasa: "Ce dracu faceti, ba, acolo??!". Era vecinul de la parter... Marcu ii spune speriat: "Ii fac respiratie gura la gura! L-am gasit cazut aici si nu respira!"... Vecinul speriat da repede telefon la salvare si alerteaza alti vecini care se aduna in jurul muribundului. Marcu incetase manevrele de resuscitare. Salvarea vine repede si il incarca pe Stelica, care nu era mort! Vecinii il priveau cu respect pe Marcu si spuneau ca i-a facut respiratie gura la gura. Reusise! Toata lumea il credea un erou...
Dupa ce ne-a povestit intamplarea si toti pustii de la bloc radeau in hohote, unu are o revelatie si il intreaba: "Auzi, Marcule, asta a fost primul tau sarut?" Ne-a privit resemnat si trist si ne-a zis: "Asta e, pupai tiganu'!"

Eforie Sud, alta minune in mana prostilor

Am fost acolo anul asta, 4 zile. In primul rand pentru ca nu e asa aglomeratie si apoi pentru pretul de la hotel care nu e exagerat. Mai fusesem in 2000, cand eram pusti. Ala a fost un an in care toata tara a fost la mare. Imi aduc aminte de plaja care gemea de oameni, de hotelurile pline, de discoteci, gagici la plaja cu tate goale... In 16 ani lucrurile s-au schimbat radical. Plaja e tot acolo, hectare intregi de... avere. Daca turcii de la Kusadasi fac bani gramada cu plaja lor lata de 3 metri si plina de pietre, ai nostri de la Eforie Sud nu fac mai nimic cu kilometri intregi de plaja superba. Hotelurile vechi sunt inchise si in paragina. Erau hoteluri mari cu cate 100 de camere, restaurante si piscine care acum sunt ruine pline de balarii. E interesant ca poti sa observi arhitectura comunista, dar e foarte trist. Printre ruine sunt insa vile si cateva hoteluri mici pline in fiecare an in iulie si august, semn ca romanul de rand ar veni la mare, numai sa fie cazare rezonabila. Cand zic de rand ma refer la oameni cu venituri modeste. E un fel de pol al saraciei pe litoral, si asta se vede din coada la covrigi. E singurul loc unde coada e permanenta, seara sau dimineata. In afara de covrigi, singurul loc mai ok unde poti manca e o pizzerie, pizza se face repede la cuptor si e inofensiva... In rest, sunt mai multe impinge tava dubioase, se vand hamsii la suta de grame care put a hoit si e plin de tigani care vand porumb, tigani care vand inghetata, tigani care vand clatite, tigani care vand jucarii si alte cacaturi... jeg. Jegul e maxim si in cazul spatiilor verzi din statiune: balarii si arbusti neingrijiti, de unde razbate miros de cacat. Culmea e ca in centru e o amenajare spectaculoasa, o piateta cu fantana si extrem de multe banci, la distanta de 1 metru una fata de alta. Sa fie vreo 50... probabil primarul a avut o combinatie si a supt niste bani de la fabrica de banci. Mai e si un centru de informare turistica, recent construit, dar inchis. Despre ce dracu sa informezi? Inca un lucru mizerabil e ca 90% din plaja e plina cu sezlonguri, care costa 15 lei pe zi. Esti atentionat de cum intri pe plaja, printr-un panou mare, care spune ca nu ai voie sa te asezi pe prosop in zona de sezlonguri. N-am verificat ce ti se poate intampla daca totusi te asezi acolo pe prosop: oare esti batut de cioara grasa care inchiriaza sezlongurile sau e chemat un politist care te ia la intrebari ca incalci legea. Zona de cearceafuri e mica si supraaglomerata de amarasteni:bunici grase cu nepotei in puta goala, moldoveni saraci, familii cu multi copii care tipa. Mai mult, se afla si langa un container de gunoi. Dar, daca mergi spre capatul de vest al statiunii, vei da peste o plaja minunata, cu nisip fin, fara sezlonguri, fara aglomeratie, fara pietre in apa. Asa ca... poti sa-ti iei mancare la tine, stai la pensiune la doamna Lili, ignori pulimea din jur, pentru distractie citesti carti si te bucuri de mare.

Cea mai tare intamplare reala

Un pusti hipster se plimba pe plaja din Constanta si cauta scoici. La un moment dat gaseste o chestie interesanta, de marimea unui pumn, tare ca o piatra si cu ceva metalic iesind din ea. O pune in sacosa si continua sa caute scoici. Mergand mai departe si urcand pe dig realizeaza ca a facut o greseala ingrozitoare. Chestia gasita ar putea fi o grenada!!! Sa fie chiar el unul dintre ghinionistii care dau peste o bomba neexplodata!?! Trebuie sa fie!! Sigur e grenada! Frica ii pune stapanire pe corp, isi aude inima batand tare, privirea i se incetoseaza. Ii vine rau. E constient ca ii vine rau. La naiba, cei care o sa il gaseasca vor sari in aer cand vor ridica sacosa! Dupa ce ca are "o bomba" in sacosa, mai are un al doilea ghinion teribil. In momentul lesinului cade peste o balustrada, isi sparge capul de stabilopozi si nimereste in apa. In mare! Se ineca idiotul daca nu ar fi fost niste baieti care savurau o bere pe faleza si au vazut toata faza. A sarit unul dintre ei in apa, i-a salvat viata si apoi au chemat salvarea. Vine salvarea si il ia la spital inconstient, dupa ce, in prealabil, personalul de pe salvare intrebase daca victima are bagaje. Baietii salvatori au dat celor de la salvare punga cu "grenada"!
Tanarul hipster se trezeste buimac la spital. O doctorita tanara si draguta il intreaba ce s-a intamplat, daca mai e ametit, daca isi simte picioarele, daca sufera de vreo afectiune. Raspunde cu nu si incearca sa rememoreze ce s-a intamplat de a ajuns acolo. Marea... plaja... scoicile... grenada... Grenada! Inima incepe sa bata din nou tare. Intreaba: "Doamna, eu aveam o punga, au luat-o?!"Doctorita ii raspunde: "Da, nu va faceti griji, e pe aici. Aa, uitati-o acolo!". "Aolooo", striga cu o voce ingrozita. "Tanti, mie mi-a venit rau ca mi-a fost frica ca in sacosa am o bomba! Am gasit pe plaja o bomba si din greseala am pus-o in sacosa". Doctorita face niste ochi mari si ii spune colegului: "Asta zice ca a gasit o bomba si ca o are in sacosa". "Cacaaaaat! Bou dracu! Hai afara de aici, toata lumeaaa! Baaaa, hai! Cei 4 medici, cele 6 asistente si cei 5 pacienti ies sau sunt scosi pe targi din incapere, in timp ce unul dintre medici suna la politie. Politia cand aude cuvantul bomba asociat cu cuvantul spital ia traba in serios, asa cum si suna. Inchide spitalul, evacueaza intregul etj si cheama pirotehnistii. Acestia din urma, costumati special ca niste cosmonauti gasesc punga si verifica "bomba". Nu era. Era o bucata de ciment cu niste fire electrice. O arata mandri la televiziune. The end!  

Elefantul

A fost odata un om care in tinerete a calatorit in misterioasa Indie. A vazut multe dintre minunile acestui taram magic si inaccesibil oamenilor din vremea lui. A ajuns chiar si in ascunsa jungla. Acolo, intr-un luminis, a dat peste un pui de elefant ranit la un picior. O tepusa ii strapunsese talpa si se vedea ca era in suferinta. Tanarul s-a apropiat cu grija de micul elefant si cat a putut de repede a tras de tepusa si i-a scos-o. Elefantul scapase de suferinta si a facut un gest uimitor: a ridicat piciorul, parca in semn de multumire si a zbierat din trompa. Omul a trait atunci un sentiment puternic de fericire pe care nu l-a uitat intreaga viata.
20 de ani trecusera de atunci si omul nostru devenise un prosper om de afaceri, familist convins, sot si tata model. Merse impreuna cu cei doi copii intr-o vizita la gradina zoologica. Trecand intamplataor pe langa tarcul elefantilor observa un mascul urias care facea un gest ciudat catre el. Isi ridica unul dintre picioare si zbiera din trompa... Sa fie oare? se intreba... Sa fie oare elefantelul pe care el il salvase in jungla indiana cu 20 de ani in urma? Se opri in dreptul tarcului. Elefantul mai facu gestul inca o data. Omul nostru, vrajit, striga: El e! Ma recunoaste! Se sui pe gard, apoi, spre stupoarea familiei sale si a celorlalti vizitatori, patrunse in tarcul elefantului. Elefantul mai zbiera o data. Ridica piciorul, apoi pe celalat. Incepu sa alerge zbierand. Omul deschise fericit bratele. Iar elefantul il calca in picioare strivindu-i corpul si capul si omorandu-l in fata familiei sale. Probabil nu era acelasi elefant. Nu se stie.

Departamentul online, masa de pranz si mersul la WC

Departamentul online... Ei sunt ca o secta in orice firma. Folosesc un limbaj special, se joaca tot felul de chestii bizare, sunt cam la fel de tocialri si cam la fel de fraieri. La mine la firma, in cadrul departamentului online sunt si, rara avis, doua fete. Ei, in fiecare zi, la orele pranzului, se asaza frumos la masa si mananca. La bucatarie, nu in alta parte. Iar mesele lor nu sunt simple si rapide. E un slow food in toata regula, fie cu salata si carnite aranjate frumos pe masa de cele doua fete, fie cu comenzi generoase de la restaurante, fie cu diverse chestii aduse de acasa si impartite frateste. O masa din asta dureaza aproximativ o ora. Ne intrebam, noi ceilalti, care nu ne permitem acest tabiet si infulecam un senvis intre doua chestii de facut urgent: ei de ce au timp pentru asa ceva? Dar, asta e un detaliu. Alta e problema.

Ca sa ajungi la baie trebuie sa treci prin bucatarie. Bucataria e aproape de WC. Ca sa te duci sa te caci, trebuie sa treci prin bucatarie, si daca treci prin bucatarie la pranz, vei trece pe langa festinul zilnic al departamentului online. Cel care se caca invariabil va simti un disconfort pentru ca niste oameni (vreo 6-7), mananca la 3-4 metri de el. Se intreaba: "Oare ei ma aud daca trag basini? Oare ei stiu ca eu acum ma cac?" Are mai multe optiuni. Prima, sa se cace, apoi sa iasa si sa treaca din nou pe langa cei care mananca in timp ce ei parca il privesc cu ura "Asta sigur s-a cacat in timp ce noi mancam!"
A doua optiune ar fi sa incerce sa stranguleze basinile, rezultand un act incomplet, care cauzeaza stres si, foarte important, scaderea productivitatii muncii! 
A treia optiune, cu consecintele cele mai serioase, si, teoretic, cea mai aleasa, este sa evite sa se cace. Iar daca nu te caci cand trebuie, reflexul inceteaza si va rezulta un angajat extrem de stresat, iritabil, obosit si complet neproductiv. Acest lucru din cauza unor oameni care nu se gandesc la consecintele faptelor lor. Mesele lungi se iau acasa sau la restaurant in plm. 

Aia naspa care se face super-buna

Acum ceva timp am avut un fel de intalnire de 10 ani de la terminarea liceului. Am ramas cu un singur prieten bun din liceu si cu multi altii pe care ii respect si la care tin, dar carora nu pot sa le spun prieteni pentru ca pula mea.
Ne-am dus amandoi, ca fratii, nevestele le-am lasat acasa. Surpriza. Oameni aproximativ neschimbati, in afara de una dintre gagici, in prezent o mega-extra-bunaciune-blonda. In liceu fata era pilaf. Frumusica da, dar imbracata ponosit, retrasa, nu incerca sa iasa deloc in evidenta, nu se intindea la caterinca, nu iesea la distractii cu noi. Mai mult, putea a transpiratie si era jegoasa, pentru ca avea gen doua plovere si o singura pereche de blugi. Asa ca n-o baga nimeni in seama prea mult si ne ramanea sa ne gandim ca, plm, o fi foarte saraca si traumatizata.
Dar iata ca la pseudointalnirea noastra aveam in fata o pasarica aranjata, cu toale misto, cu parfum misto, cu geanta de firma. Si nu numai. Cu niste gesturi elegante, o silueta impecabila cu tate mari si, cel mai tare, povestea chestii si spunea glumite. Ce sa zicem noi, baietii? Felicitari pentru aceasta dezvoltare personala fara precedent!
Ulterior, am tot incercat sa ne explicam aceasta transformare a colegei noastre. Prietenul meu mi-a tot trimis poze cu ea de pe facebook. Costum de baie, fite, frumoasa intr-adevar.
Dar nu puteam sa nu am o revelatie si ii spun astuia:
"Ba, baiatule, asta a descoperit sapunu cand probabil noi aveam 28 de ani. Da-o in slbz."

Luni la serviciu

E luni, e ca atunci
Cand munceam pe branci
E luni si iara
E asa de frig afara

Din nesomn, din oboseala
Incerc s-o iau pe tanjeala
Dar mi-e tare frica
Ca si-asa mi-e leafa mica

E luni, e iara greu
Ca ma inchin la Dumnezeu
Sa vina acuma vinerea
Si sambata, si duminica

Ca asa e la serviciu
Totul e un supliciu
Macar acasa de-ar fi bine
Dar alte munci cad pe mine

Asa ca nu ma mai odihnesc
Ma pun dracu si muncesc
Chiar si lunea o iubesc
Muncit ori odihnit, macar traiesc...

De ce nu-mi place aici - de 1 Decembrie

Nu-mi place in tara asta. Nu-mi place in ce directie se indreapta. Nu-mi plac oamenii de aici. Caut o alternativa sa plec impreuna cu familia mea. De tot.

Se striga in Piata impotriva coruptiei, s-a dat jos guvernul, se schimba legi si avem presedinte neamt. Dar nu cred ca se va schimba nimic in bine cu adevarat. Pentru ca nu se poate schimba "fondul" acestei tari, baza, populatia generala. Avem prea multi prosti, prea multi hoti, prea multi oameni umili, prea multi ignoranti. 

Istoria l-a invatat pe roman sa indure si sa taca. Important pentru el e sa aiba pe ce pune capu, ce baga in burta si sa mearga o data pe an la mare. Asa era inanite de '89 si nu s-a schimbat mare lucru nici acum. Ne multumim in continuare cu putin: castigam mult mai putin decat vest-europenii, ne indatoram la banci pe zeci de ani pemtru apartamente de raha iar un Logan vechi e o mare realizare - sa ai, domle, cu ce sa te deplasezi.

Si pentru ca suntem invatati sa ne multumim cu putin, hotii profita. Sunt mult prea multi. Nu stiu daca vreodata un zugrav sau un instalator a fost corect cu mine. Am fost pacalit si cand mi-am cumparat o canapea, si cand mi-am facut abonament la telefon, si cand am cumparat un ceas de pe elefant.ro. Cei de la service-urile auto abia asteapta sa te arda. Cei de la restaurante cu mancarea lor proasta si portiile mici la fel. Sigur, eu am zis, cand am putut sa fac ceva, am facut. Am amenintat, am urlat, am dat chiar si cu pumnu... dar restu... au halit-o. Si o s-o haleasca mult si bine pentru ca romanul zice... ASTA E, inghite si merge mai departe. Nu o sa se schimbe nimic pana cand romanul de rand nu va fi reeducat complet in spiritul corectitudinii. Trebuie ca fiecare sa invete sa sanctioneze nedreptatea si hotia. Dar pentru asta, pentru a lua atitudine in mod constructiv e nevoie de educatie... si aici intervine generatia care n-a luat BAC-ul. Cu cine sa faci schimbarea? Cu niste puturosi ignoranti? Eu zic ca mai dureaza 30 de ani si n-am de gand s-astept. Daca ma apuca pensia p-aici astia ma lasa sa mor de foame.
Hai pa!