Aia naspa care se face super-buna

Acum ceva timp am avut un fel de intalnire de 10 ani de la terminarea liceului. Am ramas cu un singur prieten bun din liceu si cu multi altii pe care ii respect si la care tin, dar carora nu pot sa le spun prieteni pentru ca pula mea.
Ne-am dus amandoi, ca fratii, nevestele le-am lasat acasa. Surpriza. Oameni aproximativ neschimbati, in afara de una dintre gagici, in prezent o mega-extra-bunaciune-blonda. In liceu fata era pilaf. Frumusica da, dar imbracata ponosit, retrasa, nu incerca sa iasa deloc in evidenta, nu se intindea la caterinca, nu iesea la distractii cu noi. Mai mult, putea a transpiratie si era jegoasa, pentru ca avea gen doua plovere si o singura pereche de blugi. Asa ca n-o baga nimeni in seama prea mult si ne ramanea sa ne gandim ca, plm, o fi foarte saraca si traumatizata.
Dar iata ca la pseudointalnirea noastra aveam in fata o pasarica aranjata, cu toale misto, cu parfum misto, cu geanta de firma. Si nu numai. Cu niste gesturi elegante, o silueta impecabila cu tate mari si, cel mai tare, povestea chestii si spunea glumite. Ce sa zicem noi, baietii? Felicitari pentru aceasta dezvoltare personala fara precedent!
Ulterior, am tot incercat sa ne explicam aceasta transformare a colegei noastre. Prietenul meu mi-a tot trimis poze cu ea de pe facebook. Costum de baie, fite, frumoasa intr-adevar.
Dar nu puteam sa nu am o revelatie si ii spun astuia:
"Ba, baiatule, asta a descoperit sapunu cand probabil noi aveam 28 de ani. Da-o in slbz."

Luni la serviciu

E luni, e ca atunci
Cand munceam pe branci
E luni si iara
E asa de frig afara

Din nesomn, din oboseala
Incerc s-o iau pe tanjeala
Dar mi-e tare frica
Ca si-asa mi-e leafa mica

E luni, e iara greu
Ca ma inchin la Dumnezeu
Sa vina acuma vinerea
Si sambata, si duminica

Ca asa e la serviciu
Totul e un supliciu
Macar acasa de-ar fi bine
Dar alte munci cad pe mine

Asa ca nu ma mai odihnesc
Ma pun dracu si muncesc
Chiar si lunea o iubesc
Muncit ori odihnit, macar traiesc...