Imi place de tine...

... asta poate sa insemne mai multe lucruri: vreau sa fiu prieten cu tine, vreau sa fii iubita mea, imi place ca suntem colegi. Oricum ar fi, am invatat sa nu judec oamenii si aleg sa fiu subiectiv in privinta lor. Oamenii pot gresi in functie de gradul de pregatire/experienta pe care le au pusi in fata anumitor situatii. Asa ca atunci cand imi place de cineva nu contorizez de cate ori mi se pare ca greseste si de cate ori mi se pare ca se poarta asa cum imi place mie. Exista acele trasaturi si comportamente care imi plac la o persoana si aleg sa le vad in mare parte doar pe acelea.
Recent, ma aflam pe o banca in fata firmei la care lucrez, insotit de doua colege si un coleg. Astia trei vorbeau despre o alta colega. Spuneau despre ea tot felul de chestii, legandu-se de hainele ei, de comportamentul ei nepotrivit, de inaltime s.a.m.d. Ascultandu-i, realizam ca au dreptate in tot ce zic despre individa. E doar o pitica smechera, care recent si-a luat niste harfe de mini-star. Dar eu nu am realizat aceste chestii pana nu mi-au "deschis ei ochii". Am fost un orb. Am fost orbit de pofta ei nebuna de viata, de optimismul pe care il degaja mereu, de umorul cu care isi povesteste amintirile si de zambetul ei copilaresc. Raman "orb" si aleg sa-mi placa intotdeauna ce vad EU!

Poveste cu vin

Era intr-o seara de iarna in cartier. Cu o zapada mare si ceva viscol. Pustiu pe strazi. Neliniste in ganduri si in suflet, unde rascolisei tu. Eram cu un alt golan de vorba. Mergeam la pas prin muntii de zapada discutand o combinatie. Ne vine ideea sa mergem la carciuma noastra, sa bem un vin. In trecut asta era o bomba ordinara, carciuma de la sina, cu un aer plicticos, ca de autogara, fara muzica, numai cu lume proasta si putind aprig a tigari de te usturau narile. Acum a cumparat-o un tigan si a facut din ea un restaurant pizzerie frumusel. Se numest Miraj, e pe Moinesti, in Militari.
Ajungem la Miraj, ne asezam la masa si hotaram sa luam o Busuioaca de Bohotin si niste pepsi. Sa mai clocoteasca sangele, sa ne simtim vii. E traditie in gasca noastra: rosu dulce cu pepsi iarna, alb demisec cu apa minerala vara. Vine comanda si execut rapid un spritz dulceag si bun sa tot bei sa-ti incalzesti inima si sa-ti  revina chefu de viata. Sorb de cateva ori cu pofta si aud un politicos: "Buna seara, domnilor!" Ne intoarcem si vedem un mos, cu un carucior cu sticle de vin, avand la gat un medalion. Era un somelier, Adica un om care se pricepe bine la vinuri. In Militari! Si eu tocmai amestecasem o busuioaca de 10 lei cu pepsi si aveam tupeul sa consider ca beau vin!
"Permite-ti-mi sa va prezint colectia de vinuri de la cramele ... , vinuri seci!" bla blbalal... Ne pune cate un pahar, ne indeamna sa mirosim inainte (n-am simtit nimic). Dupa aia sa sorbim sa-l plimbam prin gura si dupa aia sa bem. Ca asa se face, domle...
Fac cum a zis el si sunt intrebat: "Cum vi se pare, domnule?"
Dupa Busuioaca cu pepsi, domnule, raspunsul era inevitabil: "Acru!"
Si-a luat carucioru si a plecat.
Intre timp am invatat despre vinuri si am ajuns sa apreciez foarte mult Tamaioasa Romaneasca creata de doamna oenolog Aurelia Visinescu, vin  pe care il savurez in centrul vechi la Abels Wine Bar.