Au fost doi prieteni

Se facea odata ca hotarasem sa plecam la Amsterdam. Eu si prietenii. Traditionala excursie de octombrie-noiembrie pe care o facem in fiecare an undeva prin Europa, sa mai vedem si noi cum e viata pe la altii. I-am povestit despre planul nostru si prietenei si colaboratoarei mele Diana Sorescu (aka Diana cu Vanilie). "Pai ia-ma ma si pe mine!" - cam asta fost concluzia si dorinta ei. "Da cum sa nu te iau mai, fetita minunata?!" - i-am zis. Obisnuiam s-o alint mereu, iar ea imi spunea ca sunt doar lingusitor si interesat, ca s-o determin sa-mi scrie articolele pentru revista mai repede.

Si-am plecat la Amsterdam, 3 baieti si 3 fete. Doar prieteni. Am plecat pe soare si vreme frumoasa, am ajuns acolo pe ploaie/grindina, vant si frig. Problema organizatorica: am nimerit la cel mai imputit hotel din Europa - miros, jeg, frig, mobila stricata, atmosfera deprimanta. Am fost obligati sa stam acolo o noapte pentru ca deja ne luasera banii prin booking (urmatoarea zi ne-am suparat si ne-am relocat la cel mai frumos hotel de 4 stele din Amsterdam - The Mint). Nu ne-au placut camerele pe care ni le-au dat (curgea apa de la ploaie pe pereti) si am ajuns 4 dintre noi, inclusiv Diana, sa dormim "la gramada" in doua paturi lipite dintr-o camera rece si urata de la parter. Mizeria de acolo m-a determinat sa-mi astern un maieu pe perna - contactul direct cu orice obiect din camera aia era de evitat. Am stins luminile pe la 1 si am incercat sa ne culcam. Dupa ceva timp, Diana imi zice in soapta: "Ba, nea Stefane, nu mai pot de frig, m-as culca dar am capu inghetat!". Iar eu am luat maieul meu de pe perna si i l-am pus pe cap, ca sa-i tina de cald. A adormit.

Era frig la Amsterdam...

Chiar si dupa ani de la vacanta noastra imi amintea: "Mai tii ma minte cand mi-ai pus maieu ala in cap? Ce obosita eram si ce bine am dormit eu atunci ca mi-a fost cald!" Una dintre amintirile noastre. Unul dintre lucrurile care ne-a legat si mai mult prietenia. Maieul lu Fane in capul Dianei.

Ea acum a plecat.

Ce as putea eu sa scriu in incheierea acestui text? "Sa te odihnesti in pace!"? De ce? Nu erai obosita. Sa spun "Dumnezeu sa te ierte!"? Pentru ce? Ca tu nu ai gresit cu nimic. Pot sa spun doar: Te iubesc, singura mea prietena!