Un dar de Craciun

Ani la randul, de pe la 10 ani, pana la 20 poate, am primit numai cadouri de rahat de Craciun. Cel putin 3 ani, unul dupa altul, am primit pijamale. Dar sa incep cu cadoul de la 10 ani. Moment de care imi aduc foarte bine aminte. N-o sa-l uit...
Eram si eu un pusti simpatic, care vroia sa para mai mare si mai smecher decat era. Asa e cand esti pusti. Deci imi doream haine si accesorii care sa ma faca sa par un fel de barbat in devenire. Un obiect vestimentar pe care mi-l doream era o pereche de manusi de piele. Din alea negre, cum au barbatii. I-am spus mamei, deci, ca vreau manusi de piele. Si mi-a spus ca sigur o sa-mi aduca Mos Craciun.
A venit si Mosul... si... stupoare. Mi-a adus manusi de piele. Daaar nu din alea negre de barbat. Mi-a adus niste manusi de copil cretin. Erau cam asa: maro, din piele intoarsa, doar cu deget mare si pe deasupra aveau blana. Argumentul Mosului a fost ca sunt bune, calduroase. Multumesc Mosule! D-al dracu le-am facut pierdute la scoala si mi-am facut rost de o pereche de manusi negre de barbat.

Prin viata... cu muschi... iar

De cand m-am re-re-apucat de sport, cu succes, primesc doar suturi in cur: de la mama, de la nevasta, de la prieteni, de la colegii de serviciu. Sa va redau cateva replici pe care le-am incasat in ultima perioada:

Mama: "Termina, draga, cu prostiile, iti obosesti inima! Nu te juca cu sanatatea! Si uite-te si tu ce maini ai, n-o sa te mai incapa nicio camasa!"
Nevasta: "Pierzi prea mult timp acolo! De ce trebuie sa te duci atat de des?!"
Prietenul C: "Da ma, te-ai facut destul de bine, da' mai trebuie, mai e de lucru la abdomen!"
Prietenul A: "Aha, aha, da ce-ti trebuie? La ce te ajuta?"
Prietenul M: "Ai grija, sa nu se transforme intr-o obsesie, sa nu ajungi sa iti deformezi corpul"
Prietenul V: "Esti mare ma. Arati ca un bodyguard in pula mea"
Sefa mea: "Mars ma, basinosule!"
Colegul D: "Baa, esti tare ma! Da eu tot nu cred... eu sunt sigur ca tu bagi prafuri d-alea!"
Colega A: "Te-n pula mea, mai animalule, mai ai putin si te faci cat dulapul ala!"
Colega B: "Semeni cu Hulk. Si oricat mi-ar placea mie de el, de tine nu-mi place"
Colega S: "Oricum n-o sa-mi placa niciodata de tine"

Dragilor, doresc sa va spun ca ma simt mult mai bine, sunt sanatos, am energie si forta. Ma transform. Sa ne vedem cu bine la vara... pe plaja. db

Femeie...

Draga femeie,
Desi esti neschimbata de mii de ani, de cand impreuna ne-am dat jos din copacul maimutelor, esti inca un mister pentru noi. Probabil esti un mister si pentru tine insati, dar asta este o alta poveste.
Nu stim cu exactitate ce iti place, ce te face fericita, nu stim niciodata de ce esti nervoasa, nu intelegem de ce nu iti place sportul si multe, multe alte lucruri despre tine. Eternul mister feminin... Si dintre toate incertitudinile astea, rasare ca o supernova, o certitudine fenomenala. Ce apreciaza femeia la un barbat?
Mai mult de 80% dintre voi afirma fara sa se gandeasca de doua ori ca cel mai mult apreciaza la un barbat SIMTUL UMORULUI. Asta e un lucru tare ciudat. Pentru ca noi, barbatii, ne zbatem inca din copilarie sa devenim mai puternici. Ne luptam prin scoli si universitati sa devenim mai inteligenti. Si, in functie de posibilitati, ne chinuim sa castigam bani, fie "cu capu", fie prin alte mijloace. Apoi, nu uita, multi dintre noi isi rup oasele prin sali de fitness ca sa arate bine. Unui barbat puternic, inteligent, care arata bine, care are bani si care s-a luptat din rasputeri sa dobandeasca aceste atuuri... tu ii spui ca pentru tine cel mai mult conteaza sa te faca sa razi.
Atunci, draga mea, fute-l p-asta (da mai jos)

Au fost doi prieteni

Se facea odata ca hotarasem sa plecam la Amsterdam. Eu si prietenii. Traditionala excursie de octombrie-noiembrie pe care o facem in fiecare an undeva prin Europa, sa mai vedem si noi cum e viata pe la altii. I-am povestit despre planul nostru si prietenei si colaboratoarei mele Diana Sorescu (aka Diana cu Vanilie). "Pai ia-ma ma si pe mine!" - cam asta fost concluzia si dorinta ei. "Da cum sa nu te iau mai, fetita minunata?!" - i-am zis. Obisnuiam s-o alint mereu, iar ea imi spunea ca sunt doar lingusitor si interesat, ca s-o determin sa-mi scrie articolele pentru revista mai repede.

Si-am plecat la Amsterdam, 3 baieti si 3 fete. Doar prieteni. Am plecat pe soare si vreme frumoasa, am ajuns acolo pe ploaie/grindina, vant si frig. Problema organizatorica: am nimerit la cel mai imputit hotel din Europa - miros, jeg, frig, mobila stricata, atmosfera deprimanta. Am fost obligati sa stam acolo o noapte pentru ca deja ne luasera banii prin booking (urmatoarea zi ne-am suparat si ne-am relocat la cel mai frumos hotel de 4 stele din Amsterdam - The Mint). Nu ne-au placut camerele pe care ni le-au dat (curgea apa de la ploaie pe pereti) si am ajuns 4 dintre noi, inclusiv Diana, sa dormim "la gramada" in doua paturi lipite dintr-o camera rece si urata de la parter. Mizeria de acolo m-a determinat sa-mi astern un maieu pe perna - contactul direct cu orice obiect din camera aia era de evitat. Am stins luminile pe la 1 si am incercat sa ne culcam. Dupa ceva timp, Diana imi zice in soapta: "Ba, nea Stefane, nu mai pot de frig, m-as culca dar am capu inghetat!". Iar eu am luat maieul meu de pe perna si i l-am pus pe cap, ca sa-i tina de cald. A adormit.

Era frig la Amsterdam...

Chiar si dupa ani de la vacanta noastra imi amintea: "Mai tii ma minte cand mi-ai pus maieu ala in cap? Ce obosita eram si ce bine am dormit eu atunci ca mi-a fost cald!" Una dintre amintirile noastre. Unul dintre lucrurile care ne-a legat si mai mult prietenia. Maieul lu Fane in capul Dianei.

Ea acum a plecat.

Ce as putea eu sa scriu in incheierea acestui text? "Sa te odihnesti in pace!"? De ce? Nu erai obosita. Sa spun "Dumnezeu sa te ierte!"? Pentru ce? Ca tu nu ai gresit cu nimic. Pot sa spun doar: Te iubesc, singura mea prietena!

Doar atat

- Ce conteaza cu adevarat in viata asta?

- Dragostea si moartea. 

- Pai de ce? 

- Pentru ca sunt singurele adevarate. 

- Si viata buna, banii, familia, calatoriile, cariera, nu sunt si ele adevarate? 

- Nu, sunt niste minciuni pe care ni le vindem singuri. 

- Cum adica minciuni, cand noi traim pentru ele? 

- Sunt lucruri pe care le vrem si nu lucruri care ni se intampla. Doar doua sunt lucrurile care ni se intampla cu adevarat: sa iubim si sa murim. 

- Si intamplarile din viata noastra, lucrurile de zi cu zi? Sau planurile noastre? 

- Jocuri ale hazardului vointei noastre. Doar dragoste si moarte, atat. Si una o exclude pe cealalta. Dragostea e o bucatica de vesnicie.  

Intalnire cu Dumnezeu

Eram prin cartier. Bausem 2 beri si am plecat pana la casa de pariuri sa arunc niste bani pe Uefa. Pe drum m-am intalnit cu Dumnezeu. M-a recunoscut si si-a amintit ca de mult am vrut sa vorbesc cu el, dar prietenul pe care l-am trimis la el sa ma programeze m-a uitat. Am prins ocazia in sfarsit sa-i pun o intrebare care ma framanta.
- De ce, Doamne, dai suferinta oamenilor?
In momentul in care m-am apropiat de el insa, mi-am dat seama ca bause. Fusese la carciuma in piata si pe deasupra mancase si cativa mici.
- Da o intrebare inteligenta nu gaseai, ma pulica? mi-a raspuns pe un ton de gluma, pufnind din obraji si bulbucandu-si ochii intocmai ca un drojdier oarecare.
Descurajat total, m-am gandit totusi sa insist, poate i-au mai ramas ceva idei destepte in capul ametit de bautura.
- Preferai sa te intreb daca exista extraterestri? Vreau eu sa stiu asta, vreau sa-mi spui de ce? De ce in viata asta nu exista un echilibru? De ce suferinta vine cand nu te astepti? De ce in unele cazuri nu pleaca si mori suferind? De ce nu ii ajuti pe oameni cand iti cer? De ce nu ii ajuti pe oamenii care merita? Care cred in tine?
- Du-te ma-n pula mea! Nu vezi ca si eu sufar. De ce crezi ca beau?

Despartire... si online

In general ea nu prea posteaza chestii pe facebook. Primeste doar mesaje de "La multi ani!" si din cand in cand mai share-uieste cate-o poza draguta cu animalute sau un mesaj motivational.
Brusc universul ei se tulbura si noi stim asta, culmea, de pe facebook-ul pe care nu prea il acceseaza. Apar citatele triste, negativiste, pozele depresive, muzica melancolica, care seamana cu manelele cu "Of viata mea!". Apoi invariabil urmeaza postarea Life Event-ului: End of relationship. Si asa aflam ca s-a despartit de pisi, pe care il iubea foarte mult. Stim asta pentru ca avea numai pozute cu ei doi la piscina sau la restaurant.
Si in urmatoarele zile, din indiferenta in materie de social media, iata ca gagica noastra posteaza poze cu ea vesela, sexos imbracata si super-disponibila. Semn ca fata isi revine si tine coada sus, fiind din nou gata de imperechere.

Doamnelor si domnilor, aceasta a fost putoarea proasta care se lamenteaza online! Sincer, o urasc, dar din cand in cand in lista mea de facebook mai apare cate una la care nu ma astept.

Atentie! Exista si in varianta masculina. De doua ori mai scarboasa. Citat status al unui domn bine post-despartire: "Nu mai am nimic. Am pierdut tot. Sunt singur si trist" :)))))

Banc... sau nu

Mi l-am amintit recent, cand, m-am gandit ca daca m-ar pune cineva sa-i zic un banc nu as sti niciunul. Si l-am dezgropat repede p-asta din sertarele istoriei.
Deci:
Era odata un papagal mare, frumos colorat, ingrijit, care canta foarte frumos. El era indragostit de o vulpe focoasa si sexy. Papagalul ii facea avansuri constant. Ea nimic. Nu si nu.
Intr-o zi, cum zbura el abatut, cu chipul inlacrimat din cauza pasiunii mistuitoare pentru frumoasa vulpe, a fost abordat de un porc. Plin de cacat, mizerabil, gras si foarte urat.
- Ce-ai patit ma papagale, de ce esti asa de suparat? il intreaba porcul
- Uite, fratioare, sunt terminat, o iubesc pe vulpea asta de innebunesc si ea nu ma vrea...
- Daa? Stai ma, baiatule, ca-ti arat eu cum se face...
Se duce porcu la vulpe. Intra la ea in budoar. Ii da 4-5 numere. Face ce vrea din ea. O punea sa-i linga ratu si coada si multe altele...
MORALA: Daca vrei sa futi o femeie, degeaba esti papagal... Mai bine sa fii porc!

Dreamin

As vrea acum sa fumez cel mai mare joint posibil si magia lui sa ma faca sa ajung pe unica plaja poate din Jamaica unde nisipul e atat de fin incat iti mangaie pielea cand te asezi pe el, ca si cum milioane de amoebe zambarete iti fac masaj in acelasi timp.
...............................................................................................................................................................

La plaja din HeavensTown, ca asa se numeste locul, privelistea e atat de frumoasa ca oricine merge acolo, nu isi doreste sa se mai intoarca de unde a venit. Apa are culoarea albastra cum e cerul si daca te uiti in zare nu iti mai dai seama unde se termina una si unde incepe cealalta. Amandoua formeaza un tot de albastru, imbratisand un soare bland care te incalzeste doar atat cat sa te simti bine, odihnit si foarte linistit. Ca si cum ar vrea sa te adoarma. Si singurul motiv pentru care nu te culci este ca vrei sa te bucuri de peisaj. Nisipul din apa e plin de fire de aur care lucesc. Din loc in loc, in apa, se vede cate o scoica uriasa in jurul careia de obicei sunt perle. Nu crede ca sunt valoroase, pentru ca sunt mult prea mari pentru a fi folosite pentru coliere, bratari si cercei. Sunt si multi pestisori, de toate culorile, care zburda nebuni cand calci. In larg, mereu se vad delfini care fac salturi minunate si isi canta veselia ca intr-un cantec de copii. 

Pe plaja cu cel mai fin nisip sunt multi palmieri, care fac o umbra placuta, si in care se adapostesc papagali Ara, imensi si foarte inteligenti. Ii poti mangaia. Iar ei iti vor multumi in limba ta, pentru ca au invatat de la turisti sa multumeasca in toate limbile pamantului. 

Undeva, intre palmieri, se afla un bar. Este al unui negru in varsta pe care il cheama Domnul Easy. Cine trece pe la el trebuie sa incerce lichiorul de nuca de cocos servit cu cuburi de gheata si umbreluta albastra. E divin! Domnul Easy e acolo dintotdeauna si barul lui e neschimbat. Are cateva mese cu scaune din nuiele, umbrelute albe si 3 scaune de bar. Bauturile sunt naturale, preparate chiar de el din fructele de pe insula. Obisnuiesc sa-mi savurez lichiorul stand la bar pe scaunul din dreapta si discutand cu el despre lucrurile care s-au petrecut in viata mea. Ii povestesc despre copilaria mea, despre scoala, serviciu, iubiri, petreceri si altele. E un bun prieten. E important sa ai un prieten care sa stie sa te asculte.

Ma simt asa de bine pe plaja din HeavensTown incat as vrea sa vii si tu. Sa te asezi cu mine la bar si sa bei si tu un lichior de nuca de cocos cu gheata si umbreluta albastra. Sigur o sa-ti placa si te vei bucura. Vei primi si un dar de la mine. Care are o poveste. Trebuie sa ti-o spun: Odata, unul dintre papagalii Ara, mi-a promis ca-mi ofera ceva ce nimeni de pe insula nu mai are. Dar sa ii ofer ceva bun de mancare in schimb, ceva ce nu mai mancase niciodata. Asa ca i-am spart o nuca de cocos si i-am oferit-o. Nu mai mancase niciodata pentru ca nu putea sparge nuci de cocos. I-a placut foarte mult si s-a tinut de cuvant. A zburat deasupra apei in dreptul unui loc anume si mi-a zis sa inot acolo si sa ma scufund. Am facut dupa cum mi-a zis si pe fund am gasit o perla, dar nu din cele mari, ci mica si stralucitoare. M-am bucurat, pentru ca nimeni nu mai gasise niciodata asa ceva acolo si stiam ce trebuie sa fac cu ea. Am lipit perla de un inel vechi de aur. Acesta e darul pe care ti-l ofer pe plaja din HeavensTown cand vei veni la mine.  

Prin Vama fara bani

Vad pe Facebook tot felul de manifestari estivale de tipul: "Plecam la mare! Mai avem un loc in masina! Cine vineee?" sau "Ce mult s-a schimbat Vama! Nu mai imi place! E plin de manelisti!". Adica asta inseamna ca lumea se duce la mare, frate! Si nu vorbesc de lume de 20 de ani, pentru care e firesc sa stea saptamani in sir la mare pe banii parintilor, de ce nu, in Vama. E vorba de oameni de varsta mea, la 30 de ani, mereu aceiasi, care saptamanal o iau cu gasca pe autostrada inspre mare. Ba ce viata pe astia! Ce bine o fi s-o arzi asa cu o bere intr-o mana si o tata goala in cealalta saptamana de saptamana? Nu ca noi bulangii care fierbem la birou. Dar imi revin repede si imi amintesc ca vamaiotii astia care se indreapta cu pasi repezi spre varsta a doua sunt niste someri amarati care incearca sa compenseze saracia din buzunare si cersetoria la prieteni pentru o bere prin imaginea de etern turist hipiot de pe Facebook. Hai distractie placuta si spor la cersit, saraciilor! 

Si inca o parere sincera si personala. Unuia la 30 de ani parca mai bine ii sta la Mamaia (sau in Santorni, Malaga, Zakynthos, Antalya etc.) intr-un club de fite, cu o sticla de vin bun pe masa. Ca d-aia ai 30 de ani, doar ai facut si tu un ban gramada pana la varsta asta.  

Apocalipsa bondarilor

Suntem in 2014 si a trecut 1 an de cand au aparut. Nimic nu mai e la fel. Inainte daca ne intrebai cum vedem sfarsitul tarii noastre, raspunsul ar fi fost cel mai probabil: inca o criza financiara, combinata cu una imobiliara plus niste presiuni sufocante din partea FMI. Saracie extrema! Cine se astepta ca haosul sa se instaleze din cauza bondarilor asiatici? Ce a inceput ca un incident izolat la olteni, s-a generalizat rapid. Toata Romania e acum sub asediu si toate aspectele vietii s-au schimbat.

A inceput cu primul incident petrecut in Bucuresti. A fost atacata o PR-ita. Venise la Starbucks pentru o intalnire si cand a vrut sa se aseze, bondarul, care se afla cu o aripa rupta pe scaun, a intepat-o fix in zona putin delimitata dintre vagin si anus. Intepatura, faimos descrisa ca un cui incins ce-ti intra in piele, a facut-o pe aceasta sa sara de pe scaun, sa planga in hohote si sa-si toarne apa rece intre craci. La o ora dupa incident, a dat pe Facebook anuntul care a panicat tot orasul "Atentie! Am fost intepata de un bondar asiatic! Au ajuns si in Bucuresti! Nu pot sta jos de durere! @ Ginecologie, Urgenta". Vestea s-a raspandit imediat, de la PR-ita la PR-ita si la restul bucurestenilor. Si din pacate n-a fost un caz izolat cum ne-am fi dorit cu totii. Urmatoarele zile, zeci de oameni s-au prezentat la spitalele de urgenta. Ciuruiti au fost in primul rand cei care isi desfasoara activitatea in exterior. O categorie profesionala care a disparut este cea a  florareselor. In 2 zile practic nu mai aveai de unde sa cumperi flori in Bucuresti. Bondarii asiatici sunt atrasi de flori. Apoi: muncitori, bunici cu copii, politisti, maturatori, oameni care cauta in gunoaie... tot mai multi erau intepati si se prezentau la spital cu dureri cumplite. Intepatura nu pune viata in pericol, dar este incredibil de dureroasa si, netratata, durerea persista pana la 6 ore.  

Prima persoana publica din Bucuresti intepata a fost Cezar Ouatu, fostul reprezentat al Romaniei la concursul Eurovision. El a fost intepat in limba chiar inainte de un concert la Ateneu. Avand si o alergie, limba i s-a umflat atat de rau incat Cezar de la distanta parea sa aiba doua capete. Alte persoane publice atacate pe parcursul ultimului an: primarul Sorin Oprescu - intepat de 3 ori cand incerca sa dovedeasca unui reporter ca "Nu e domle niciun pericol!", Simona Sensual - incident extrem de grav petrecut cand vedeta se afla la strand, Andreea Mantea si Stefan Stan - atacati noaptea la shaormerie, Oana Roman - a iesit din casa cu o floare in mana - intepata de un roi intreg, 143 de intepaturi in total si 4 luni in spital, Monica Tatoiu - intepata de acelasi bondar in amandoua sfarcurile. Si multi, multi altii...

Asadar, dupa 2 saptamani de la primul incident situatia s-a clarificat. Eram atacati si niciun insecticid cunoscut nu putea omori terifianta insecta. Viata trebuia sa mearga inainte. Primii care s-au imbogatit in urma acestei nenorociri au fost comerciantii care vindeau plasa de insecte. Tot ce se desfasoara in exterior, de la sport, la iesiri la terasa, are loc acum sub protectia unei plase. Nimeni nu mai poarta haine subtiri - toate acopera perfect corpul si sunt facute din fir de teflon. Palariile sunt obligatorii si au forma unor abajururi cu plasa in dreptul ochilor.

In oras e mobilizare generala. Fiecare persoana are mereu un plici la indemana. Cand un bondar este vazut, legea te obliga sa iei atitudine si sa incerci sa-l omori. In caz contrar esti pasibil de amenda.

Nu se mai fac evenimente in aer liber, nu mai sunt biciclisti, nu se mai merge la gratar, la strand, la munte. Ce sens mai are daca trebuie sa stai imbracat si sa porti un abajur in cap?

Din ce in ce mai multi romani au inceput sa plece din tara. Intr-un an populatia a scazut cu 2 milioane de locuitori. Partea nasoala e ca bondarii astia au blana si nici macar iarna nu ne dau pace. Au si vedere nocturna. Ac regenerabil. Pofta de sange imposibil de satisfacut. Se reproduc extrem de repede. O femela bondar depune 100 de oua o data la 20 de zile. 

Iata, sfarsitul unei tari de rahat! Tara de rahat, Apocalipsa de rahat!

Despre varstele omului

Tare prost esti daca la 20 de ani stai in casa. Tot prost esti daca te apuca 30-ul prin cluburi. Sau 40 si n-ai pus un ban pe ban. La 50 trebuie sa fii celebru, bogat, implinit pe toate planurile. La 60 trebuie sa poti sa privesti in urma fara regrete si sa spui: "Ma bucur ca le-am facut pe toate". Si dupa 60 sa reinceapa distractia... La 80, cand te vei lupta cu uitarea, scote caietelul cu amintiri si citeste-l. Daca nu seamana macar un pic cu un roman de aventura, e momentul sa-ti amintesti ca la 20 de ani ai fost un adolescent depresiv, ca la 30 de ani ai fost un ciudat nenorocit, la 40 de ani ai fost un paduche fara bani si la 50 de ani ai fost un butoi plin de ciuda. Asa ca, daca esti tanar, aminteste-ti: Toate la timpul lor!  

Stefan Stan loveste din nou...

Stefan Stan, esti extrem de prost... si o rusine pentru toata suflarea masculina! De fapt, nu. Esti o rusine pentru toti purtatorii de coaie, de la motanii in calduri care miauna pe acoperisuri la armasarii cu cinci picioare.

Bai, lautarule, tu crezi ca ne impresioneaza pe noi ca ti-a placut tie ca i-a mirosit gura a ceapa dupa ce i-ai dat sa manance shaorma de la Dristor? Crezi ca ne impresioneaza ca ai bocit in direct ca o femeie? Crezi ca dam doi bani ca te-ai simtit hartuit de paparazzi in timpul relatiei cu ea?

- In primul rand, trebuie sa recunosti ca ai avut un noroc de parca ai mancat o vidanja intreaga sa se uite Mantea la tine. Uratel esti, vreo mare vedeta nu prea, nici bani nu cred ca ai mare lucru. Si brusc (evident, nu ai fost pregatit), ti-a picat cea mai sexy bomba sexy in bratele-ti blegi de mamaliga.

- In al doilea rand, era un motiv de mandrie! Puteai sa profiti chiar de relatia cu ea, nu sa te caci pe tine ca te fotografiaza baietii de la CanCan. Cuplul Stefan Stan si Andreea Mantea. Faceai un videoclip, o puneai si pe ea acolo sa te pupe sa dai si tu bine. Ca vocea... au si altii voce. Dar femeie ca Mantea cine mai are?  

- In al treilea rand, bai papagal flausat, asa ceva nu se scapa printre degete! Tre sa-i dai sa sara, ani, decenii, s-o iei de nevasta, sa-i faci ce vrei tu, ca d-aia esti barbat, si nu muiere! 

Un singur lucru te mai poate salva de la pierzanie! Uite-te in jos, pune mana, aminteste-ti ca ai coaie, scoate-o pe Andreea la o shaorma cu multa ceapa asa cum ii place ei si impaca-te cu ea.

Seminar.

Facultatea n-a fost pentru mine unul dintre locurile preferate. Cel putin in primii 2 ani. Dupa aia am avut o brigada cu care ma intindeam la beri in centrul vechi. Dar pana atunci a fost o experienta bizara, cand bolnavicios de plictisitoare, cand stresanta de ma luau dracii. Si mediul de zi cu zi de acolo... O atmosfera otravita si coclita ca in dormitorul unei femei urate - nu se intampla nimic interesant dar stresul exista. La ea contribuiau studentii, profesorii si chiar cladirea insesi. Universitatea Bucuresti nu e deloc colorata si pozitiva. Din anul I imi amintesc foarte bine de un seminar care mi-a zdruncinat existenta la inceput, apoi m-a plictisit de m-a rupt, apoi m-a lasat indiferent in somnul meu din ultima banca.

Abia incepusem optimist facultatea. Cateva cursuri dragute, cunostinta cu cateva fete misto, cate-o glumita. Incercam sa-mi fie bine. Si-a urmat seminarul astuia. Il chema Costache. Tinerel. Dar un maestru al plictiselii. Vorbea rar, alcatuia fraze lungi pe care nu puteam sa le urmaresc. Amintea intr-una de carti si studii pe care nu le citise nici dracu, din care cita si povestea pe limba lui chestii ciudate, care nu interesau pe nimeni. In afara de doua curci, care stateau semete in prima banca. Una intrase la facultate fara examen ca era olimpica, cealalta, o mega tocilara. Si stateau ei trei si miorlaiau pe limba lor diverse tampenii. Mai mult, pasarica olimpica devenea expansiva - vorbea mai mult ea si era ajutata de maimuta tocilara care ii dadea mereu dreptate. Bineinteles ca aveam procese de constinta: ma gandeam daca intr-adevar sunt prost ca oaia de nu inteleg nimic, daca eu sunt de vina... Mi-au trebuit ani sa-mi dau seama ca nu eram eu de vina. Sistemul si Costache, cu seminarul lui borat. Dar in cele din urma... a fost bine. Am luat nota buna la Costache. Probabil si el stia ca seminarul lui e bleg... Un baiat de nota 10. Ca si mine! :)

Au trecut ani de atunci. Incredibil, dar aproape 10. Si mi-e dat sa aud din nou numele Costache, de data asta intr-un context sobru, trist si mult mai apropiat de concretul existentei decat acel seminar. Universitatea Bucuresti a demarat o campanie umanitara cu scopul de a-l ajuta pe fiul profesorului Iulian Costache de la Facultatea de Litere. Baietelul sufera de leucemie si are nevoie de tratament urgent in strainatate. Asadar, daca mi-ai citit textul, la final, te rog si eu sa ajuti un copil bolnav.