Imi place uneori sa ma intorc in timp, la amintiri vechi, sau mai bine zis la franturi de amintiri din copilarie. Franturi pentru ca unele amintiri sunt atat de vechi incat nu le mai tin minte complet, dar sunt vii si puternice pentru ca m-au marcat atunci si nu le voi uita cat voi trai.
Copilaria mea in Militari s-a petrecut in joc si distractie, alaturi de copiii muncitorilor. Eram toti saraci si murdari, toata ziua cu mainile prin tarana, jucandu-ne jocuri ale copilariei acum uitate. Dar poate cea mai distractiva indeletnicire a noastra era sa-i observam pe cei mari si sa incercam sa le intelegem tainele. Si cel mai des observam bataile pe care le incasau femeile muncitorilor. Cam o data pe saptamana intrerupeam jocul din cauza unui urlet de nebuna: "Waaaaaaaaaaaa, ma omoara nenorocituuu! Ajutoor!" Si apoi zgomot de oale, tigai, farfurii, mobila. La final, negresit, sunetul de carne pe carne sau curea pe carne. Fleosc, fleosc! Un icnit de la doamna care nu mai era tare in gura si plangea infundat si cunoscuta injuratura: "Firi-a dracu' cu mata!" Stop! Cine e doamna care tipa? O bate frecvent? E mama vreunui copil? Dupa ce lamuream aceste prime intrebari, incercam sa aflam si mai multe. Ne urcam in copaci pentru a ne uita pe geam, trageam cu urechea la usi etc.
Acum imi explic de ce erau in halul ala de multe batai intre soti. Pentru ca oamenii aia doi in foarte multe cazuri nu aveau vreo treaba unul cu celalat, erau casatorii din interes. Functionau ca roboti ai partidului: va futeti, faceti copii, va casatoriti, primiti casa.
Intr-o zi de vara, pe cand ne aflam la joaca in spatele blocului, am fost martorii unei batai pe cinste. Noi copiii nu cred sa fi avut mai mult de 8-9 ani. Erau un el si o ea care pareau sa vina de la un eveniment - nunta, botez ceva, imbracati frumos. Ea era o pitica roscata, facuta permanent, imbracata cu un taior rosu. Tiganca. El, un animal de 2 metri, cu o moaca buhaita, de betiv profesionist. Discutau aprins. In dreptul tomberoanelor de la blocul 8 s-au oprit si el a inceput s-o injure: "Boga-mi-as.... in ... .. ". Ea a raspuns. Instant, el ii lanseaza un sut in cap! De la 2 metri cati avea el, incaltat cu pantofii buni, parca dadea intr-o mingie de fotbal. Si cu zgomotul aferent: ecou de craniu. Apoi inca un sut, cu la fel de mult stil. Noi stateam ca la film, cu gurile cascate, savurand momentul: "Mama, ce-i da, zici ca e Van Damme". Ea in timpul asta urla cat o tineau plamanii: "Ajutooor, lumeee! Sariti!". Interesant era ca nu dadea inapoi, nu incerca sa scape, incasa, pandind momentul. Dupa inca vreo 4-5 suturi cu varful, plasate chirurgical fix la tampla, pitica face un gest surpirinzator. Ridica de pe jos o bara grea de fier beton pe care o foloseam noi pe post de stalp al portii la fotbal, o duce la ceafa si ii fute una vlajganului sot cu toata puterea pe care o economisise: "Na, firi-al dracu de nenorocit!". Il nimereste in cap si el cade ca un bolovan in tarana, cu toata fata baltind de sange. Am inceput sa sarim in sus si sa ovationam... ce lovitura, ce intorsatura neasteptata, ce frumos! Pitica pleaca apoi bolborosind spre casa: "Firi-al dracu cu ma-ta de nenorocit! Firi-al dracu sa fii tu, te-am facut eu pe tine." Animalul ei era knock out, cu nasul mutat pe obraz si cand respira facea baloane de sange amestecat cu muci.
Ce credeti ca s-a intamplat mai departe? Au iesit astia batrani, au chemat salvarea. "Pai, domle, nu e frumos sa te bagi in treburi d-astea, cand e scandal intre sot si sotie, da, na, nu poti sa lasi omu plin de sange sa pateasca ceva, Doamne fereste, in strada". A venit salvarea, l-au trezit, l-au infasat la bot si cand sa-l duca la spital se audë: "Dati-va ma-n plm, nu merg la niciun spital, ce spital, va f.. in gura". S-a ridicat, si-a luat-o frumos spre casa cu muianu spart, sa renegocieze probabil cu frumoasa lui sotie.
Asta era cartieru, astia erau oamenii, asta era viata de cuplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu