Un ianuarie al unei vieti

Era caldut pentru ianuarie. O lumina blanda isi facea loc printre ramurile groase de platan. Ceva lume prin Cismigiu. De ce sa nu fie? Rar prinzi asa zile de iarna sa faci cate-o plimbare.

Ma sprijinisem golaneste cu spatele de balustrada debarcaderului, cu un genunchi indoit. Priveam catre lacul secat, unde se jucau niste copii. Aveam caciula trasa pe ochi. Poate as fi fumat o tigara ca sa-mi completez imaginea sau poate imi era pofta de o tigara sau poate mi-e acum pofta de tine, nu, de o tigara. M-am intors catre tine. Imi era un pic teama, recunosc. Stateam amandoi pe platforma pustie a debarcaderului Cismigiului, aproape de Lazar, unde am facut eu liceul. Magic, de ce nu? Zambeai. Te bucurai de mine cred. Lumina aia bleaga iti mangaia caldut cositele aproape blonde. Moi. Ondulate. Lungi. Interesante. Te contemplam... nu eminescian, superficial cum fac eu, fara multe ganduri, mai mult a prost. M-ai intrebat nu stiu ce kkt. Eu te-am sarutat apasat, sufocant, pe buzele carnoase si un pic uscate de la frigul care se facuse intre timp. Si inca o data. Si te-am strans in brate ca pe o pisica dolofana. Era bine. Ce sa nu fie bine? E bine...

Unde duce o relatie?

Suna a titlu de Radu F. Dar eu nu am ajuns încă la desăvârșirea lui. Nici nu as vrea, nu as putea. Sa revenim...

Asta e problema care se ridica monstruos cand doi indivizi vor sa inceapa o relatie. Unde va duce ea? Ca ea trebuie sa duca in general la un angajament pe termen lung (ca ei sa faca plozi si credit la banca). Iar daca astia doi se simt bine impreuna si totuși nu lamuresc intrebarea, lucrurile risca sa se duca dracu. Pentru ca oamenii sunt prosti. Si nu realizeaza cel mai important lucru dintre toate. Relatiile dintre oameni ajung invariabil in acelasi punct, la doi metri sub pamant, in uitare eterna, impreuna cu o carcasa biodegradabila. Asa ca, sa nu-ti para rau de timpul petrecut si daca te simti bine, petrece cat mai mult, indiferent de rezultat. Oricum nu contează. 

Nicu

Nicu e un baiat grozav. Este serios, muncitor si foarte profesionist. E programator. Dar e atat de slab incat, de cate ori il vad, imi vin in cap numai glume proaste. Le las aici:
- Intr-o zi ajunsesem la serviciu inaintea lui. Cand vine si el ii zic: Ooo, ce faci Nicule, ce vant te aduce?
- Odata Nicu a ramas blocat intr-o incapere. Ca sa iasa s-a tarat pe sub usa.
- Nicu nu poarta curea, ii ajunge un zgarci care se pune la borcane.
- Nicu e atat de slab incat in loc de burta are coloana.
- Nicu e atat de slab incat aerul de la foehn l-a aruncat intr-un perete si i-a spart capu.
- Odata s-a împiedicat și a cazut. Cineva l-a ridicat de pe jos facandu-l ghem.
- Cand s-a tuns, a pierdut un sfert din greutate.
- Ii place mult sa mănânce carne. Se satura dintr-un singur pui... de vrabie.
- Cand era la școală copii îl foloseau pe post de riglă. Mergând sa spuna profesoarei, aceasta l-a confundat cu aratatorul pentru harta.
- Nicu a înțeles greșit si nu a ținut post 6 săptămâni, a tinut 60.

Palmierul

Se spune ca cel care sadeste seminte de palmier nu va avea parte niciodata de un palmier adevarat. Pentru ca un palmier ajunge la maturitate si rodeste in 90 de ani.

Odata, un tanar vazu un calugar batran care planta seminte de palmier. Cu aroganta ii spuse batranului: "De ce plantati palmieri? Nu stiti ca cresc foarte greu? Cand o sa va bucurati de ei?"
Calugarul ii raspunse pe un ton linistit: "Pleaca in pula mea. E gradina mea si plantez ce vreau!"