Era prin '90 cand saracia era la fel de crunta ca in '89. Doar ca cica era Libertate... Pentru copii una dintre "libertati" era sa aiba surprize de la gumele Turbo. Scopul ultim era sa ai o serie intreaga pentru care faceai schimb cu dublurile care picau inerent. Erau 60 de surprize intr-o serie.
In vara acelui an la TV a aparut o reclama care suna cam asa: Trimite 30 de surprize prin posta la adresa X si poti castiga o masinuta cu telecomanda. Una singura pentru toti copiii. Nu mai mult. Asa ca vreo trei sferturi dintre copiii romani de atunci au trimis plicuri cu surprize, fiecare sperand sa castige masinuta cu telecomanda. Oare sa fi fost cateva sute de mii de plicuri trimise? Daca acea singura masinuta era adevarata ori nu sau daca cineva a castigat-o nu stiu. Dar sutele de mii de plicuri cu surprize au ajuns, aduse de cateva basculante, la un depozit situat langa blocul meu. Am mers la depozit si am aflat ca era in desfasurare o mega-promotie organizata de paznicii de acolo: O tigara = 10 plicuri. Si am cumparat tigari, pe care le-am dat in schimbul sperantele unor copii de la Timisoara, Busteni, Ciorogarla... si asa am strans 4-5 serii complete.
luni, 2 februarie 2015
joi, 25 decembrie 2014
Fericit...
Nu cred ca poti fi fericit cu adevarat perioade lungi. Fericirea e ca un drog si drogurile isi fac efectul pe perioade limitate, scurte. Eu am fost fericit cu adevarat o singura data. A durat 3:32 min. Poate ca nu voi mai fi niciodata atat de fericit ca atunci. Ma bucur ca stiu cum e si as vrea sa mai retraiesc sentimentul. Dar oricat as incerca si oricat as programa un moment asemanator, stiu ca nu voi reusi. Cumva fericirea se intampla. Isi mai face si ea loc uneori...
vineri, 19 decembrie 2014
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
gol
A mai trecut un an. Calendarul cu pisici pe 2014 a ajuns la ultima fila. O amarata si lesinata pisica de decembrie mai e. As fuma o galeata de iarba in cinstea lui 2014. Du-te si tu... cu toti demonii tai.
De ce unora le e dat sa indure atata greutate? Probabil din acelasi motiv pentru care altii nu se pot bucura de ce au. E vorba de acei oameni care isi doresc chestii si atat. Suntem ca niste vectori noi, niste sageti care-si cauta tinta in viteza, fara sa aiba timp sa priveasca peisajul, fara sa ezite sau sa-si puna intrebari. Cand iti doresti ceva cu tot sufletul, nu mai conteaza daca meriti sau nu, nu mai conteaza daca poti obtine sau nu. Incerci, incerci pana ai terminat de incercat. Cand ai terminat de incercat, mai incerci o data. Si dupa ce realizezi ca oricat ai incerca sa spargi un zid, cineva e acolo si imediat astupa zgarieturle mici pe care le-ai facut cand ai lovit cu toata forta, renunti. Ce faci dupa ce renunti? In momentul in care realizezi ca unica ta dorinta de fapt e imposibila... Si tu esti unul dintre cei care cred in "Sa nu renunti niciodata!". Ce faci? Nu faci nimic. Ramai acelasi vector, aceeasi sageata iute, puternica si ascutita, dar fara tinta. Ramai fara sens. Ramai gol.
Totul e posibil, mai putin ce nu depinde de tine...
plm...
De ce unora le e dat sa indure atata greutate? Probabil din acelasi motiv pentru care altii nu se pot bucura de ce au. E vorba de acei oameni care isi doresc chestii si atat. Suntem ca niste vectori noi, niste sageti care-si cauta tinta in viteza, fara sa aiba timp sa priveasca peisajul, fara sa ezite sau sa-si puna intrebari. Cand iti doresti ceva cu tot sufletul, nu mai conteaza daca meriti sau nu, nu mai conteaza daca poti obtine sau nu. Incerci, incerci pana ai terminat de incercat. Cand ai terminat de incercat, mai incerci o data. Si dupa ce realizezi ca oricat ai incerca sa spargi un zid, cineva e acolo si imediat astupa zgarieturle mici pe care le-ai facut cand ai lovit cu toata forta, renunti. Ce faci dupa ce renunti? In momentul in care realizezi ca unica ta dorinta de fapt e imposibila... Si tu esti unul dintre cei care cred in "Sa nu renunti niciodata!". Ce faci? Nu faci nimic. Ramai acelasi vector, aceeasi sageata iute, puternica si ascutita, dar fara tinta. Ramai fara sens. Ramai gol.
Totul e posibil, mai putin ce nu depinde de tine...
plm...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)