Tacerea

Tacerea spune multe.
Uneori taci pentru ca nu te mai intereseaza. Taci si in acelasi timp nu vrei sa auzi nimic. Pentru ca vrei sa pleci, sa dispari din viata celui cu care nu vrei sa mai vorbesti. Tacerea ta e ca un zid care te protejeaza. Adio si n-am cuvinte!
Alteori taci pentru ca vrei sa vezi ce se intampla. Asa cum fac copiii. Vrei sa vezi daca te baga in seama. Poate pana la urma va vorbi cu tine. Daca nu, vei renunta la tacere, pentru ca asta e doar un joc. Vei vorbi tu. Si poate totul va fi bine.
Alteori taci pentru ca ti-e frica sa spui ce crezi/simti/vrei. E alegerea ta. Frica o poti depasi sau nu. Problema e ca nu vei afla niciodata adevarul asa. Ci vei trai in vesnicul "Daca".
Iar alteori taci pentru ca trebuie. Trebuie sa nu vorbesti, trebuie sa nu se afle, trebuie sa nu spui un secret. Intrebarea din cazul asta e: Poti sa duci povara? Du-o daca vrei, inchide ochii, pleaca capul si inghite-ti cuvintele. Si asuma-ti tacerea asta.
Dar cel mai greu e cand vrei sa nu taci si nu poti vorbi pentru ca vei face rau. Cand stii adevarul si orice ar fi, nu ai dreptul si nu poti vorbi. Trebuie sa taci pentru ca asa e moral. Iti doresti cu tot sufletul sa te ridici in picioare si sa urli in gura mare adevarul, dar nu poti. Pentru ca inca iti mai pasa.

Adevarul

E atat de greu sa il accepti uneori. Dar el pana la urma tot vine, vine ca un tren de marfa, zguduind pamantul si tu te faci mic in fata lui pe calea ferata. Il lasi sa te calce pentru ca stii ca nu trebuie sa fugi sau sa mai fugi. Iti e destinat tie. Poate ai si obosit si el vine ca o eliberare. Uneori te raneste asa de tare ca te omoara, alteori te lasa handicapat pentru totdeauna, iti ciunteste maini, picioare, creier, suflet.
Spune intotdeauna adevarul! Pentru ca altfel el vine mai tarziu cu marfarul! Si te loveste pe tine, cel care ai mintit, dar si pe cei mintiti de catre tine.

Injuratura

Fotbalul din scoala generala era un adevart show. Cu pasiuni, scandaluri, batai, spectacol. Aia buni stateau in fata, aia mai superficiali erau fundasi sau, mai rau, portari. Portarul era de obicei gras. Se impartea clasa in doua, profu de sport ne arunca o basica de cauciuc... si da-i si rupeti picioarele. Cica aia era ora de sport...
Prin clasa a 6-a, in curtea scolii se faceau niste lucrari de constructie. Pe langa noi, fotbalistii, misunau muncitori cu roabe, saci de ciment, parizer cu paine si bere la litru. Unul dintre ei era mare rau de tot. Un fel de om urs. Cred ca avea 2 metri si vreo 150 de kile, barba si o burta imensa.
La un moment dat, in timpul unui meci tensionat, apare grasanu asta care, fix in mijlocul terenului nostru, varsa un butoi mare plin cu apa murdara. Atunci am asistat la cea mai impresionanta injuratura din viata mea.
Micul Radu, poreclit Ratza, colegul si prietenul meu, bataios de fel pe teren, se uita la animal, apoi la balta enorma care se formase pe teren si urla cat il tin puterile: "Baga-mi-as pula-n ma-ta!" Ne uitam toti si radeam cum grasu il alerga pe Ratza si nu putea sa-l prinda. Cu adevarat memorabil. Oare ce-o fi fost in sufletul grasului? Unu de 12 ani care isi baga pula-n ma-sa...

Ganduri... beat

In momentul ala de care te temi iti vei da seama ca nu sunt cine consideri tu ca sunt. Am trait lucruri si am cunoscut oameni despre care tu nu crezi ca exista. Am venit din sant, am iesit la lumina, am vazut soarele si i-am zambit. Dar n-am uitat niciodata saracia, frigul, intunericul si raul din sufletele oamenilor simpli ca fierul pe care i-am cunoscut odata. Pot sa duc mult, mult si greu. O sa ti se para ca ma poti dobori pentru ca imi place sa rad, sa iau viata ca pe o gluma. Dar ce a fost cladit din lacrimi, tristete si saracie nu se rupe atat de usor. Pune pe umerii mei tot greul si o sa-l duc zambind. Incearca sa ma ranesti si o sa te ignor, pentru ca in naivitatea mea o sa cred ca gresesti, ca nu vrei sa-mi faci rau de fapt. Incearca sa ma distrugi... si o sa te tarasc dupa mine in frigul si mocirla de unde am venit si o sa te rup bucata cu bucata.