Despre varstele omului

Tare prost esti daca la 20 de ani stai in casa. Tot prost esti daca te apuca 30-ul prin cluburi. Sau 40 si n-ai pus un ban pe ban. La 50 trebuie sa fii celebru, bogat, implinit pe toate planurile. La 60 trebuie sa poti sa privesti in urma fara regrete si sa spui: "Ma bucur ca le-am facut pe toate". Si dupa 60 sa reinceapa distractia... La 80, cand te vei lupta cu uitarea, scote caietelul cu amintiri si citeste-l. Daca nu seamana macar un pic cu un roman de aventura, e momentul sa-ti amintesti ca la 20 de ani ai fost un adolescent depresiv, ca la 30 de ani ai fost un ciudat nenorocit, la 40 de ani ai fost un paduche fara bani si la 50 de ani ai fost un butoi plin de ciuda. Asa ca, daca esti tanar, aminteste-ti: Toate la timpul lor!  

Stefan Stan loveste din nou...

Stefan Stan, esti extrem de prost... si o rusine pentru toata suflarea masculina! De fapt, nu. Esti o rusine pentru toti purtatorii de coaie, de la motanii in calduri care miauna pe acoperisuri la armasarii cu cinci picioare.

Bai, lautarule, tu crezi ca ne impresioneaza pe noi ca ti-a placut tie ca i-a mirosit gura a ceapa dupa ce i-ai dat sa manance shaorma de la Dristor? Crezi ca ne impresioneaza ca ai bocit in direct ca o femeie? Crezi ca dam doi bani ca te-ai simtit hartuit de paparazzi in timpul relatiei cu ea?

- In primul rand, trebuie sa recunosti ca ai avut un noroc de parca ai mancat o vidanja intreaga sa se uite Mantea la tine. Uratel esti, vreo mare vedeta nu prea, nici bani nu cred ca ai mare lucru. Si brusc (evident, nu ai fost pregatit), ti-a picat cea mai sexy bomba sexy in bratele-ti blegi de mamaliga.

- In al doilea rand, era un motiv de mandrie! Puteai sa profiti chiar de relatia cu ea, nu sa te caci pe tine ca te fotografiaza baietii de la CanCan. Cuplul Stefan Stan si Andreea Mantea. Faceai un videoclip, o puneai si pe ea acolo sa te pupe sa dai si tu bine. Ca vocea... au si altii voce. Dar femeie ca Mantea cine mai are?  

- In al treilea rand, bai papagal flausat, asa ceva nu se scapa printre degete! Tre sa-i dai sa sara, ani, decenii, s-o iei de nevasta, sa-i faci ce vrei tu, ca d-aia esti barbat, si nu muiere! 

Un singur lucru te mai poate salva de la pierzanie! Uite-te in jos, pune mana, aminteste-ti ca ai coaie, scoate-o pe Andreea la o shaorma cu multa ceapa asa cum ii place ei si impaca-te cu ea.

Seminar.

Facultatea n-a fost pentru mine unul dintre locurile preferate. Cel putin in primii 2 ani. Dupa aia am avut o brigada cu care ma intindeam la beri in centrul vechi. Dar pana atunci a fost o experienta bizara, cand bolnavicios de plictisitoare, cand stresanta de ma luau dracii. Si mediul de zi cu zi de acolo... O atmosfera otravita si coclita ca in dormitorul unei femei urate - nu se intampla nimic interesant dar stresul exista. La ea contribuiau studentii, profesorii si chiar cladirea insesi. Universitatea Bucuresti nu e deloc colorata si pozitiva. Din anul I imi amintesc foarte bine de un seminar care mi-a zdruncinat existenta la inceput, apoi m-a plictisit de m-a rupt, apoi m-a lasat indiferent in somnul meu din ultima banca.

Abia incepusem optimist facultatea. Cateva cursuri dragute, cunostinta cu cateva fete misto, cate-o glumita. Incercam sa-mi fie bine. Si-a urmat seminarul astuia. Il chema Costache. Tinerel. Dar un maestru al plictiselii. Vorbea rar, alcatuia fraze lungi pe care nu puteam sa le urmaresc. Amintea intr-una de carti si studii pe care nu le citise nici dracu, din care cita si povestea pe limba lui chestii ciudate, care nu interesau pe nimeni. In afara de doua curci, care stateau semete in prima banca. Una intrase la facultate fara examen ca era olimpica, cealalta, o mega tocilara. Si stateau ei trei si miorlaiau pe limba lor diverse tampenii. Mai mult, pasarica olimpica devenea expansiva - vorbea mai mult ea si era ajutata de maimuta tocilara care ii dadea mereu dreptate. Bineinteles ca aveam procese de constinta: ma gandeam daca intr-adevar sunt prost ca oaia de nu inteleg nimic, daca eu sunt de vina... Mi-au trebuit ani sa-mi dau seama ca nu eram eu de vina. Sistemul si Costache, cu seminarul lui borat. Dar in cele din urma... a fost bine. Am luat nota buna la Costache. Probabil si el stia ca seminarul lui e bleg... Un baiat de nota 10. Ca si mine! :)

Au trecut ani de atunci. Incredibil, dar aproape 10. Si mi-e dat sa aud din nou numele Costache, de data asta intr-un context sobru, trist si mult mai apropiat de concretul existentei decat acel seminar. Universitatea Bucuresti a demarat o campanie umanitara cu scopul de a-l ajuta pe fiul profesorului Iulian Costache de la Facultatea de Litere. Baietelul sufera de leucemie si are nevoie de tratament urgent in strainatate. Asadar, daca mi-ai citit textul, la final, te rog si eu sa ajuti un copil bolnav.

The Hobbit

Este de departe cel mai frumos film al anului si unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut. Nu zic "frumoase" intamplator, ci pentru ca imaginile au o calitate exceptionala, efectele 3D sunt superbe si peisajele (reale sau create pe calculator) sunt extraordinare, la fel ca si personajele - multe si bine conturate. Sigur ca te poti bucura de acest film cu conditia sa accepti "pactul fictional" (adica sa-ti dai seama ca e facut dupa un roman fantasy si sa nu te apuci sa desfaci firul in patru) si sa nu fii fan al seriei Twilight. Fanii Twilight sunt prin definitie low iq si filmele care nu au actiunea liniara ii obosesc peste masura.
Asadar, daca mergi la The Hobbit, just relax and enjoy it!