duminică, 29 mai 2011

Alo, Salvarea?

Ca sistemul de sanatate din Romania e la pamant, se stie. Sa te fereasca Dumnezeu sa fii bolnav in tara asta si sa n-ai bani, multi... Hales bules vietisoara ta, consoleaza-te cu vesnicia daca crezi in ea! Tin sa reamintesc de doua probleme din acest domeniu care pe mine personal ma infioara. Or fi si altele mai grave, dar astea imi stau pe creier:
1. Situatia Maternitatii Giulesti... Nu ma refer la teribilul accident. Ci la conditiile de acolo. In mod sigur jeg e si in multe alte locuri care ne apara sanatatea, dar caile intortocheate ale vietii m-au dus intr-acolo. Ca atare, am observat o cladire veche, veche in care a fost o scoala, cu scari inguste, mozaic pe jos si tamplarie de lemn mancata de carii la ferestre, mobilier deteriorat si aspect general de mare saracie. Curtea interioara seamana cu un spatiu industrial din provincie, poate cu fabrica de ciment de la Fieni - singurele elemente care aduc aminte de o unitate spitaliceasca fiind mazgaliturile de pe pereti "Spre Fertilizare", "Spre Laborator". Partea ciudata e ca acolo sunt mereu muncitori... La ce dracu or lucra de nu mai termina? Muncitori imputiti alaturi de femei care nasc sau care au diferite probleme... intelegeti. Si partea si mai nasoala este ca in mizeria aia de cladire lucreaza niste doctori buni. Foarte buni. Solutia civilizata, pentru un stat membru UE, ar fi relocarea maternitatii si spitalului, cu tot cu gravide, asistente, doctori... tot, intr-o cladire ultramoderna, noua, inconjurata de cel mai frumos parc. Ca asa trebuie sa fie un loc unde sunt doctori buni care muncesc si femei insarcinate. Da' de unde bani, ca nu e bani? Pai sa ne gandim un pic la cat a costat colosul ala de stadion unde va juca o echipa de ratati-retardati sau cat va costa catedrala inutila a mantuirii neamului tiganesc... Banu este, dar romanu e prost si hot.
2. Salvarea. Treaba sta astfel: daca esti rupt in bucati de o motocicleta in timp ce te duci la paine si ai norocul sa sune cineva la 112, vin baietii de la SMURD, repede, pac pac. Ei nu sunt Salvarea, ei nu sunt doctori. Ei acorda primul ajutor si, cu cea mai mare viteza, te duc la cel mai apropiat spital, unde te descarca si te dau in grija unor doctori sa te faca aia bine daca or avea chef. Daca ai insa ghinionul sa nu fii chiar facut pasta de mici, sa zicem sa fii gripat ca un caine si sa nu te poti misca din pat, sa mai fie si noapte, sa fii singur si parasit de nevasta si copii, n-ai alta solutie decat sa suni la 112 si sa chemi Salvarea. Care sa contina un doctor, pentru a te ajuta, ca asa e normal... doar ai platit 24 de ani contributie la asigurari de sanatate si inca platesti. Salvarea iti zice ca vine si tu astepti. Si astepti. Si astepti... dar nu vine. Esti singur. Dupa 4 ore e posibil sa te sune sa te intrebe daca mai e cazul sa vina. Nu, nu mai veniti, am murit, ca nu eram racit! Aveam meningita. Lasa, probabil aveati multa treaba si sunteti putini medici. Si nu, voi nu ati stat trei sferturi de ora pe banii mei, azi la pranz, la umbra de nuc, cu portierele deschise la un pahar de vorba.  

joi, 14 aprilie 2011

Eu si maidanezii mei

Am foarte multi prieteni. Foarte multi. Toti cainii pe care ii intalnesc pe strazi sunt potentiali prieteni de-ai lui Fane. Nu toti vor sa fie prietenii mei, dar eu incerc de fiecare data, persist. De cele mai multe ori reusesc. Un mangaiat pe cap sau la urechi, un dat din coada, latrat in semn de prietenie, orice e bun si ma face fericit. Sa stiu ca acolo, pe strada X, am pe cineva de incredere. Iata cativa dintre cei mai buni prieteni ai mei: Negrutza din parc de la munca - super de treaba si foarte blanda, Happy Dogs de acasa - 5 caini galbeni care dau din cozi la toooata lumea, Black - cel mai bland pitbull vagabond, Bobita - caine alb, mare, Sanda - catea maro, uriasa si fara coada, Tzitzicu - cel mai jucaus caine posibil, Fox - aspect de vulpoi si comportament de mare caterinca. Bineinteles ca traiesc cu amintirea prieteniilor care au fost: Laura - cateaua de pe scara de cand eram mic, care a murit ca s-a taiat in niste geamuri, si Zambilica, urmatoarea catea de pe scara, care a murit de batranete si obezitate. Drage prietene, mi-ati luminat copilaria, adolescenta si tineretea, nu va voi uita!
Ma gandesc serios ca am mai multi prieteni caini decat prieteni umanoizi. Cam la limita... Bine, daca adaug si pisicile, deja necuvantatorii castiga de o maniera categorica, dar asta este alta poveste.
Lasand insa seriozitatea la o parte, ma distreaza grozav cand un maidanez da din coada la cineva, iar persoana, de cele mai multe ori femeie, proasta, se caca in bikini de frica. Ho, fa, nebuno, nu arunca in el cu genata! Nu vezi ca vrea sa fiti prieteni? Ea nu si nu... pana la urma isi cumpara aparat cu ultrasunete si ii da lu saracu tzitzic de-i tiuie urechile si fuge mancand pamantu'.
Acum se vorbeste de eutanasiere... Ciudat lucru. Pentru mine e in natura lucrurilor sa fie caini pe strazi, ca asa am trait eu la mine in cartier, dintotdeauna. Asa e viata mea. Plina de caini maidanezi. Principalul motiv e ca unii au fost muscati. Daaar, unii au fost omorati de masini pe trecerea de pietoni, altii au fost omorati in bataie pe strada, altii au furat de la copiii bolnavi de cancer, si nimeni nu ajunge nici macar la puscarie. Si altii vor sa-si piarda timpul omorand niste bieti caini.  

miercuri, 13 aprilie 2011

Retards

Ati reusit sa ma scarbiti iarasi... Sa-mi amintiti ca traiesc printre copii batrani, gaini, bibilici si maimute care nu stiu mai nimic despre viata. Am vazut si eu aseara pana la urma "Eu cand vreau sa fluier, fluier!", filmul ala romanesc despre care multi ati spus ca e slab si ca e doar plin de injuraturi... "Sa-njura aia p-acolo..." . Mie mi-a placut, ma, soarecilor. Mult! Pentru ca e interesant, pentru ca prezinta un personaj foarte atent construit. E o lectie despre puterea de sacrificiu care inca exista in sufletul romanilor... cand vine vorba de familie. E vorba de a merge pe drumul tau pana la capat cu scopul de a face ce crezi cu adevarat ca e bine. Esti liber sa faci ce vrei, mereu, daca trebuie. E un film frumos, cel mai frumos film romanesc.

luni, 4 aprilie 2011

As vrea... ca sa ma distrez

- As vrea sa vad cum izbucneste un scandal la un magazin de bricolaj, langa raftul cu topoare.
- As vrea sa ascund pesti in cladirea de la munca, sa nu se stie de unde si ce pute.
- As vrea sa desenez o pula mare si roz pe peretele blocului, la geamul aluia pe care il banuiesc ca mi-a zgariat masina.
- As vrea sa o fut pe Oana Zavoranu cu un miniexcavator Bobcat care are atasat un picamer.
- As vrea sa ninga in iulie si sa va ingroziti de intamplare, iar eu sa va luminez, sa va spun adevarul: e sloboz si nu trebuia sa iesiti cu sania!
- As vrea sa sabotez H&M, sa mint cu argumente stiintifice ca stofele pe care le folosesc la salopete 69.99 RON sunt cancerigene.
- As vrea ma iau la bataie cu Lucian Bute. Si daca ma bate, ce? Oricum se bate cu toti expiratii.
- As vrea sa ma combin la o treaba cu Joker, sa indesam o bomba (mini-nucleara) in stomacul Robertei Anastase, ca in film. Booom!
- As vrea sa strecor o gasca de boschetari tigani la clubul de swingeri.
- As vrea sa recunosti ca iti pare rau, sa iti spun ca te iert, dar sa azmut un pitbull mare si negru pe bucile tale. Hau!