Apocalipsa bondarilor

Suntem in 2014 si a trecut 1 an de cand au aparut. Nimic nu mai e la fel. Inainte daca ne intrebai cum vedem sfarsitul tarii noastre, raspunsul ar fi fost cel mai probabil: inca o criza financiara, combinata cu una imobiliara plus niste presiuni sufocante din partea FMI. Saracie extrema! Cine se astepta ca haosul sa se instaleze din cauza bondarilor asiatici? Ce a inceput ca un incident izolat la olteni, s-a generalizat rapid. Toata Romania e acum sub asediu si toate aspectele vietii s-au schimbat.

A inceput cu primul incident petrecut in Bucuresti. A fost atacata o PR-ita. Venise la Starbucks pentru o intalnire si cand a vrut sa se aseze, bondarul, care se afla cu o aripa rupta pe scaun, a intepat-o fix in zona putin delimitata dintre vagin si anus. Intepatura, faimos descrisa ca un cui incins ce-ti intra in piele, a facut-o pe aceasta sa sara de pe scaun, sa planga in hohote si sa-si toarne apa rece intre craci. La o ora dupa incident, a dat pe Facebook anuntul care a panicat tot orasul "Atentie! Am fost intepata de un bondar asiatic! Au ajuns si in Bucuresti! Nu pot sta jos de durere! @ Ginecologie, Urgenta". Vestea s-a raspandit imediat, de la PR-ita la PR-ita si la restul bucurestenilor. Si din pacate n-a fost un caz izolat cum ne-am fi dorit cu totii. Urmatoarele zile, zeci de oameni s-au prezentat la spitalele de urgenta. Ciuruiti au fost in primul rand cei care isi desfasoara activitatea in exterior. O categorie profesionala care a disparut este cea a  florareselor. In 2 zile practic nu mai aveai de unde sa cumperi flori in Bucuresti. Bondarii asiatici sunt atrasi de flori. Apoi: muncitori, bunici cu copii, politisti, maturatori, oameni care cauta in gunoaie... tot mai multi erau intepati si se prezentau la spital cu dureri cumplite. Intepatura nu pune viata in pericol, dar este incredibil de dureroasa si, netratata, durerea persista pana la 6 ore.  

Prima persoana publica din Bucuresti intepata a fost Cezar Ouatu, fostul reprezentat al Romaniei la concursul Eurovision. El a fost intepat in limba chiar inainte de un concert la Ateneu. Avand si o alergie, limba i s-a umflat atat de rau incat Cezar de la distanta parea sa aiba doua capete. Alte persoane publice atacate pe parcursul ultimului an: primarul Sorin Oprescu - intepat de 3 ori cand incerca sa dovedeasca unui reporter ca "Nu e domle niciun pericol!", Simona Sensual - incident extrem de grav petrecut cand vedeta se afla la strand, Andreea Mantea si Stefan Stan - atacati noaptea la shaormerie, Oana Roman - a iesit din casa cu o floare in mana - intepata de un roi intreg, 143 de intepaturi in total si 4 luni in spital, Monica Tatoiu - intepata de acelasi bondar in amandoua sfarcurile. Si multi, multi altii...

Asadar, dupa 2 saptamani de la primul incident situatia s-a clarificat. Eram atacati si niciun insecticid cunoscut nu putea omori terifianta insecta. Viata trebuia sa mearga inainte. Primii care s-au imbogatit in urma acestei nenorociri au fost comerciantii care vindeau plasa de insecte. Tot ce se desfasoara in exterior, de la sport, la iesiri la terasa, are loc acum sub protectia unei plase. Nimeni nu mai poarta haine subtiri - toate acopera perfect corpul si sunt facute din fir de teflon. Palariile sunt obligatorii si au forma unor abajururi cu plasa in dreptul ochilor.

In oras e mobilizare generala. Fiecare persoana are mereu un plici la indemana. Cand un bondar este vazut, legea te obliga sa iei atitudine si sa incerci sa-l omori. In caz contrar esti pasibil de amenda.

Nu se mai fac evenimente in aer liber, nu mai sunt biciclisti, nu se mai merge la gratar, la strand, la munte. Ce sens mai are daca trebuie sa stai imbracat si sa porti un abajur in cap?

Din ce in ce mai multi romani au inceput sa plece din tara. Intr-un an populatia a scazut cu 2 milioane de locuitori. Partea nasoala e ca bondarii astia au blana si nici macar iarna nu ne dau pace. Au si vedere nocturna. Ac regenerabil. Pofta de sange imposibil de satisfacut. Se reproduc extrem de repede. O femela bondar depune 100 de oua o data la 20 de zile. 

Iata, sfarsitul unei tari de rahat! Tara de rahat, Apocalipsa de rahat!

Despre varstele omului

Tare prost esti daca la 20 de ani stai in casa. Tot prost esti daca te apuca 30-ul prin cluburi. Sau 40 si n-ai pus un ban pe ban. La 50 trebuie sa fii celebru, bogat, implinit pe toate planurile. La 60 trebuie sa poti sa privesti in urma fara regrete si sa spui: "Ma bucur ca le-am facut pe toate". Si dupa 60 sa reinceapa distractia... La 80, cand te vei lupta cu uitarea, scote caietelul cu amintiri si citeste-l. Daca nu seamana macar un pic cu un roman de aventura, e momentul sa-ti amintesti ca la 20 de ani ai fost un adolescent depresiv, ca la 30 de ani ai fost un ciudat nenorocit, la 40 de ani ai fost un paduche fara bani si la 50 de ani ai fost un butoi plin de ciuda. Asa ca, daca esti tanar, aminteste-ti: Toate la timpul lor!  

Stefan Stan loveste din nou...

Stefan Stan, esti extrem de prost... si o rusine pentru toata suflarea masculina! De fapt, nu. Esti o rusine pentru toti purtatorii de coaie, de la motanii in calduri care miauna pe acoperisuri la armasarii cu cinci picioare.

Bai, lautarule, tu crezi ca ne impresioneaza pe noi ca ti-a placut tie ca i-a mirosit gura a ceapa dupa ce i-ai dat sa manance shaorma de la Dristor? Crezi ca ne impresioneaza ca ai bocit in direct ca o femeie? Crezi ca dam doi bani ca te-ai simtit hartuit de paparazzi in timpul relatiei cu ea?

- In primul rand, trebuie sa recunosti ca ai avut un noroc de parca ai mancat o vidanja intreaga sa se uite Mantea la tine. Uratel esti, vreo mare vedeta nu prea, nici bani nu cred ca ai mare lucru. Si brusc (evident, nu ai fost pregatit), ti-a picat cea mai sexy bomba sexy in bratele-ti blegi de mamaliga.

- In al doilea rand, era un motiv de mandrie! Puteai sa profiti chiar de relatia cu ea, nu sa te caci pe tine ca te fotografiaza baietii de la CanCan. Cuplul Stefan Stan si Andreea Mantea. Faceai un videoclip, o puneai si pe ea acolo sa te pupe sa dai si tu bine. Ca vocea... au si altii voce. Dar femeie ca Mantea cine mai are?  

- In al treilea rand, bai papagal flausat, asa ceva nu se scapa printre degete! Tre sa-i dai sa sara, ani, decenii, s-o iei de nevasta, sa-i faci ce vrei tu, ca d-aia esti barbat, si nu muiere! 

Un singur lucru te mai poate salva de la pierzanie! Uite-te in jos, pune mana, aminteste-ti ca ai coaie, scoate-o pe Andreea la o shaorma cu multa ceapa asa cum ii place ei si impaca-te cu ea.

Seminar.

Facultatea n-a fost pentru mine unul dintre locurile preferate. Cel putin in primii 2 ani. Dupa aia am avut o brigada cu care ma intindeam la beri in centrul vechi. Dar pana atunci a fost o experienta bizara, cand bolnavicios de plictisitoare, cand stresanta de ma luau dracii. Si mediul de zi cu zi de acolo... O atmosfera otravita si coclita ca in dormitorul unei femei urate - nu se intampla nimic interesant dar stresul exista. La ea contribuiau studentii, profesorii si chiar cladirea insesi. Universitatea Bucuresti nu e deloc colorata si pozitiva. Din anul I imi amintesc foarte bine de un seminar care mi-a zdruncinat existenta la inceput, apoi m-a plictisit de m-a rupt, apoi m-a lasat indiferent in somnul meu din ultima banca.

Abia incepusem optimist facultatea. Cateva cursuri dragute, cunostinta cu cateva fete misto, cate-o glumita. Incercam sa-mi fie bine. Si-a urmat seminarul astuia. Il chema Costache. Tinerel. Dar un maestru al plictiselii. Vorbea rar, alcatuia fraze lungi pe care nu puteam sa le urmaresc. Amintea intr-una de carti si studii pe care nu le citise nici dracu, din care cita si povestea pe limba lui chestii ciudate, care nu interesau pe nimeni. In afara de doua curci, care stateau semete in prima banca. Una intrase la facultate fara examen ca era olimpica, cealalta, o mega tocilara. Si stateau ei trei si miorlaiau pe limba lor diverse tampenii. Mai mult, pasarica olimpica devenea expansiva - vorbea mai mult ea si era ajutata de maimuta tocilara care ii dadea mereu dreptate. Bineinteles ca aveam procese de constinta: ma gandeam daca intr-adevar sunt prost ca oaia de nu inteleg nimic, daca eu sunt de vina... Mi-au trebuit ani sa-mi dau seama ca nu eram eu de vina. Sistemul si Costache, cu seminarul lui borat. Dar in cele din urma... a fost bine. Am luat nota buna la Costache. Probabil si el stia ca seminarul lui e bleg... Un baiat de nota 10. Ca si mine! :)

Au trecut ani de atunci. Incredibil, dar aproape 10. Si mi-e dat sa aud din nou numele Costache, de data asta intr-un context sobru, trist si mult mai apropiat de concretul existentei decat acel seminar. Universitatea Bucuresti a demarat o campanie umanitara cu scopul de a-l ajuta pe fiul profesorului Iulian Costache de la Facultatea de Litere. Baietelul sufera de leucemie si are nevoie de tratament urgent in strainatate. Asadar, daca mi-ai citit textul, la final, te rog si eu sa ajuti un copil bolnav.