Eram in anul 1 de facultate. Baiat tanar, in cautare de aventura. Ea era o olteanca focoasa, un pic dintoasa, dar cu un corp foarte sexy pe care si-l etala purtand bluze decoltate si fuste scurte. Avea de toate, era mereu aranjata, machiata, cu chef de distractie, foarte populara. Ne intelegeam bine. Ii spuneam glumite si radea. N-aveam pe nimeni atunci si m-am gandit sa incerc ceva. Nu mi-ar fi stricat putina olteanca. Ii pun intrebarea la facultate: "Ce zici, iesim la un film?" S-a bucurat de invitatie si a acceptat, spunand ca vrea sa mergem in ziua urmatoare, ca e James Bond la Patria.
Am facut rost de bani, m-am tuns, mi-am luat blugii noi si jacheta de stofa si m-am dus la intalnire optimist, cu gandul ca sigur prind ceva. Am asteptat-o in fata la Universitate, si am asteptat-o, si am asteptat-o... Era o zi mocirloasa, cu soare dar se topea zapada, peste tot fiind numai balti si zapada murdara. Blugii noi erau stropiti si eram ud la picioare... Dupa vreo 40 de minute de stat aud un: "Buna, mai! Vino sa te pup!" Era ea. Dar parca nu era aceeasi persoana pe care o stiam de la cursuri.
Parea o casnica obosita, nearanjata, nemachiata, cu o geaca mare, neagra, si o caciula ca de bucatar, tot neagra si aia. Am inghitit in sec dezamagit de o asa prezentare si am zis ca asta e, poate nici eu nu sunt mereu ca scos din cutie. Am mers intai sa mancam la kfc, unde am platit eu si apoi am fost sa-l vedem pe James Bond... era Pierce Brosnan pe-atunci. I-am dat, bineinteles, si o galeata cu floricele si o cola. Am incercat eu cate ceva, dar, contrar a ce se spune, cinematograful nu e un loc bun sa te apropii de o femeie pentru ca in jurul tau e lume, sunetul e puternic, e intuneric... Asa ca am incercat dupa film... Am strans-o in brate pe olteanca in foaierul cinemaului Patria si pana sa reusesc s-o pup m-a intrerupt brusc, spunandu-mi pe un ton plictisit: "Nu ma strange ca sunt pă ciclu!" Waaaa... N-am avut niciodata nimic impotriva chestiunilor femeiesti, dar am fost atat de intristat de replica ei, de ton, de aspectul ei, incat dupa aceea, pentru urmatorii 3 ani de facultate, de cate ori o vedeam imi venea in minte: "Sunt pă ciclu, sunt pă ciclu, sunt pă ciclu". Cred ca si acum, dupa 10 ani, e tot pă ciclu. Sa-i fie ciclu usor!
