Exit

E o lume prea rapida si lipsita de sens. Informatia circula ca gandul. Curge in valuri peste noi. Si totusi nu stim adevarul. Unii pretind ca-l stiu, dar ajung sa fie doar enervanti si obositori. Bombele cad in continuare peste oameni. Ucid copii. Omul din avion care apasa butonul, cum de poate accepta misiunea? Poate chiar si el e mintit... de catre alti oameni care poate considera ca asa trebuie, ca asa e bine, ca moartea unor copii e necesara pentru ca ei sa traiasca... bine. Sa aiba benzina ieftina si multi bani. Dar de ce au nevoie de atat de mult ca sa traiasca? Stiam ca oamenilor le trebuie doar paine si apa si ca e loc pentru toti... Sau nu. Poate va trebui sa invatam chineza atunci cand oamenii galbeni se vor revarsa in toata lumea. Suntem doar carbon si apa. Noroi in viteza care se fataie de colo colo pe o lume minuscula. Suntem speriati, distanti, obositi, depresivi, bolnavi de tineri. Nu avem rabdare sa ascultam, sa citim, sa intelegem. Ne sufocam in furnicarele oraselor, traim unul langa altul dar cu toate astea nu ne sarim in ajutor cand avem nevoie. Vreau sa ies din lumea asta. Nu acum. Mai am niste treaba. Intr-o zi o sa ma intorc la tara. O sa cultiv pamant si o sa cresc animale. O sa fac foc in soba de teracota si o sa ma odihnesc fericit intr-o odaie micuta cu mult lemn. Si-o sa stau in serile de sfarsit de mai sa ascult greierii si broastele in timp ce ma uit la stele.

Olteanca

Eram in anul 1 de facultate. Baiat tanar, in cautare de aventura. Ea era o olteanca focoasa, un pic dintoasa, dar cu un corp foarte sexy pe care si-l etala purtand bluze decoltate si fuste scurte. Avea de toate, era mereu aranjata, machiata, cu chef de distractie, foarte populara. Ne intelegeam bine. Ii spuneam glumite si radea. N-aveam pe nimeni atunci si m-am gandit sa incerc ceva. Nu mi-ar fi stricat putina olteanca. Ii pun intrebarea la facultate: "Ce zici, iesim la un film?" S-a bucurat de invitatie si a acceptat, spunand ca vrea sa mergem in ziua urmatoare, ca e James Bond la Patria.

Am facut rost de bani, m-am tuns, mi-am luat blugii noi si jacheta de stofa si m-am dus la intalnire optimist, cu gandul ca sigur prind ceva. Am asteptat-o in fata la Universitate, si am asteptat-o, si am asteptat-o... Era o zi mocirloasa, cu soare dar se topea zapada, peste tot fiind numai balti si zapada murdara. Blugii noi erau stropiti si eram ud la picioare... Dupa vreo 40 de minute de stat aud un: "Buna, mai! Vino sa te pup!" Era ea. Dar parca nu era aceeasi persoana pe care o stiam de la cursuri.

Parea o casnica obosita, nearanjata, nemachiata, cu o geaca mare, neagra, si o caciula ca de bucatar, tot neagra si aia. Am inghitit in sec dezamagit de o asa prezentare si am zis ca asta e, poate nici eu nu sunt mereu ca scos din cutie. Am mers intai sa mancam la kfc, unde am platit eu si apoi am fost sa-l vedem pe James Bond... era Pierce Brosnan pe-atunci. I-am dat, bineinteles, si o galeata cu floricele si o cola. Am incercat eu cate ceva, dar, contrar a ce se spune, cinematograful nu e un loc bun sa te apropii de o femeie pentru ca in jurul tau e lume, sunetul e puternic, e intuneric... Asa ca am incercat dupa film... Am strans-o in brate pe olteanca in foaierul cinemaului Patria si pana sa reusesc s-o pup m-a intrerupt brusc, spunandu-mi pe un ton plictisit: "Nu ma strange ca sunt pă ciclu!" Waaaa... N-am avut niciodata nimic impotriva chestiunilor femeiesti, dar am fost atat de intristat de replica ei, de ton, de aspectul ei, incat dupa aceea, pentru urmatorii 3 ani de facultate, de cate ori o vedeam imi venea in minte: "Sunt pă ciclu, sunt pă ciclu, sunt pă ciclu". Cred ca si acum, dupa 10 ani, e tot pă ciclu. Sa-i fie ciclu usor!  

The first kiss

Aveam 13 ani, el avea14. Il chema Marcu si era un baiat din blocul vecin. Povestirea e despre primul lui sarut, nu despre primul meu sarut. Marcu era foarte dezvoltat pentru varsta lui, putea trece cu usurinta drept un baiat de 17-18 ani, dar nu era prea inteligent. N-avea vreun handicap, dar pur si simplu avea o privire de vitel, un creier de gaina si trebuia sa-i explici chestii de mai multe ori pana baga la cap. Era in gasca noastra si il respectam, mai ales pentru ca nu prea avea rival la bataie. Multi pusti au cazut din pumnii de fier ai lui Marcu care-ti trage-n cur cu arcu.
Intr-o zi de vara, apare Marcu ingandurat. Il intrebam curiosi ce a patit. Era bulversat de intamplarea traita cu putin timp in urma:
Iesind din apartament si coborand scara blocului, la intrare da peste un individ cazut, inconstient. Era Stelica de pe Moinesti, un consumator de heroina, care, ca orice toxicoman cu istorie lunga, mai facea si cate-o supradoza. Stelica inert, Marcu baiat saritor. Incearca sa-l trezeasca... nu poate. Ii da cateva palme, nimic. Verifica sa vada daca respira... nu isi da seama. Stelica poate sa moara! Va fi o pierdere teribila pentru umanitate. Marcu trebuia sa-l salveze. Daaa! Ii vine ideea geniala: respiratie gura la gura. Ca in Baywatch! O sa fie un erou! Isi lipeste repede buzele de botul lui Stelica si incepe sa sufle. Inertului Stelica i se umfla falcile si atat. Marcu repeta manevra de mai multe ori. Deodata aude o voce groasa: "Ce dracu faceti, ba, acolo??!". Era vecinul de la parter... Marcu ii spune speriat: "Ii fac respiratie gura la gura! L-am gasit cazut aici si nu respira!"... Vecinul speriat da repede telefon la salvare si alerteaza alti vecini care se aduna in jurul muribundului. Marcu incetase manevrele de resuscitare. Salvarea vine repede si il incarca pe Stelica, care nu era mort! Vecinii il priveau cu respect pe Marcu si spuneau ca i-a facut respiratie gura la gura. Reusise! Toata lumea il credea un erou...
Dupa ce ne-a povestit intamplarea si toti pustii de la bloc radeau in hohote, unu are o revelatie si il intreaba: "Auzi, Marcule, asta a fost primul tau sarut?" Ne-a privit resemnat si trist si ne-a zis: "Asta e, pupai tiganu'!"

Eforie Sud, alta minune in mana prostilor

Am fost acolo anul asta, 4 zile. In primul rand pentru ca nu e asa aglomeratie si apoi pentru pretul de la hotel care nu e exagerat. Mai fusesem in 2000, cand eram pusti. Ala a fost un an in care toata tara a fost la mare. Imi aduc aminte de plaja care gemea de oameni, de hotelurile pline, de discoteci, gagici la plaja cu tate goale... In 16 ani lucrurile s-au schimbat radical. Plaja e tot acolo, hectare intregi de... avere. Daca turcii de la Kusadasi fac bani gramada cu plaja lor lata de 3 metri si plina de pietre, ai nostri de la Eforie Sud nu fac mai nimic cu kilometri intregi de plaja superba. Hotelurile vechi sunt inchise si in paragina. Erau hoteluri mari cu cate 100 de camere, restaurante si piscine care acum sunt ruine pline de balarii. E interesant ca poti sa observi arhitectura comunista, dar e foarte trist. Printre ruine sunt insa vile si cateva hoteluri mici pline in fiecare an in iulie si august, semn ca romanul de rand ar veni la mare, numai sa fie cazare rezonabila. Cand zic de rand ma refer la oameni cu venituri modeste. E un fel de pol al saraciei pe litoral, si asta se vede din coada la covrigi. E singurul loc unde coada e permanenta, seara sau dimineata. In afara de covrigi, singurul loc mai ok unde poti manca e o pizzerie, pizza se face repede la cuptor si e inofensiva... In rest, sunt mai multe impinge tava dubioase, se vand hamsii la suta de grame care put a hoit si e plin de tigani care vand porumb, tigani care vand inghetata, tigani care vand clatite, tigani care vand jucarii si alte cacaturi... jeg. Jegul e maxim si in cazul spatiilor verzi din statiune: balarii si arbusti neingrijiti, de unde razbate miros de cacat. Culmea e ca in centru e o amenajare spectaculoasa, o piateta cu fantana si extrem de multe banci, la distanta de 1 metru una fata de alta. Sa fie vreo 50... probabil primarul a avut o combinatie si a supt niste bani de la fabrica de banci. Mai e si un centru de informare turistica, recent construit, dar inchis. Despre ce dracu sa informezi? Inca un lucru mizerabil e ca 90% din plaja e plina cu sezlonguri, care costa 15 lei pe zi. Esti atentionat de cum intri pe plaja, printr-un panou mare, care spune ca nu ai voie sa te asezi pe prosop in zona de sezlonguri. N-am verificat ce ti se poate intampla daca totusi te asezi acolo pe prosop: oare esti batut de cioara grasa care inchiriaza sezlongurile sau e chemat un politist care te ia la intrebari ca incalci legea. Zona de cearceafuri e mica si supraaglomerata de amarasteni:bunici grase cu nepotei in puta goala, moldoveni saraci, familii cu multi copii care tipa. Mai mult, se afla si langa un container de gunoi. Dar, daca mergi spre capatul de vest al statiunii, vei da peste o plaja minunata, cu nisip fin, fara sezlonguri, fara aglomeratie, fara pietre in apa. Asa ca... poti sa-ti iei mancare la tine, stai la pensiune la doamna Lili, ignori pulimea din jur, pentru distractie citesti carti si te bucuri de mare.

Cea mai tare intamplare reala

Un pusti hipster se plimba pe plaja din Constanta si cauta scoici. La un moment dat gaseste o chestie interesanta, de marimea unui pumn, tare ca o piatra si cu ceva metalic iesind din ea. O pune in sacosa si continua sa caute scoici. Mergand mai departe si urcand pe dig realizeaza ca a facut o greseala ingrozitoare. Chestia gasita ar putea fi o grenada!!! Sa fie chiar el unul dintre ghinionistii care dau peste o bomba neexplodata!?! Trebuie sa fie!! Sigur e grenada! Frica ii pune stapanire pe corp, isi aude inima batand tare, privirea i se incetoseaza. Ii vine rau. E constient ca ii vine rau. La naiba, cei care o sa il gaseasca vor sari in aer cand vor ridica sacosa! Dupa ce ca are "o bomba" in sacosa, mai are un al doilea ghinion teribil. In momentul lesinului cade peste o balustrada, isi sparge capul de stabilopozi si nimereste in apa. In mare! Se ineca idiotul daca nu ar fi fost niste baieti care savurau o bere pe faleza si au vazut toata faza. A sarit unul dintre ei in apa, i-a salvat viata si apoi au chemat salvarea. Vine salvarea si il ia la spital inconstient, dupa ce, in prealabil, personalul de pe salvare intrebase daca victima are bagaje. Baietii salvatori au dat celor de la salvare punga cu "grenada"!
Tanarul hipster se trezeste buimac la spital. O doctorita tanara si draguta il intreaba ce s-a intamplat, daca mai e ametit, daca isi simte picioarele, daca sufera de vreo afectiune. Raspunde cu nu si incearca sa rememoreze ce s-a intamplat de a ajuns acolo. Marea... plaja... scoicile... grenada... Grenada! Inima incepe sa bata din nou tare. Intreaba: "Doamna, eu aveam o punga, au luat-o?!"Doctorita ii raspunde: "Da, nu va faceti griji, e pe aici. Aa, uitati-o acolo!". "Aolooo", striga cu o voce ingrozita. "Tanti, mie mi-a venit rau ca mi-a fost frica ca in sacosa am o bomba! Am gasit pe plaja o bomba si din greseala am pus-o in sacosa". Doctorita face niste ochi mari si ii spune colegului: "Asta zice ca a gasit o bomba si ca o are in sacosa". "Cacaaaaat! Bou dracu! Hai afara de aici, toata lumeaaa! Baaaa, hai! Cei 4 medici, cele 6 asistente si cei 5 pacienti ies sau sunt scosi pe targi din incapere, in timp ce unul dintre medici suna la politie. Politia cand aude cuvantul bomba asociat cu cuvantul spital ia traba in serios, asa cum si suna. Inchide spitalul, evacueaza intregul etj si cheama pirotehnistii. Acestia din urma, costumati special ca niste cosmonauti gasesc punga si verifica "bomba". Nu era. Era o bucata de ciment cu niste fire electrice. O arata mandri la televiziune. The end!  

Elefantul

A fost odata un om care in tinerete a calatorit in misterioasa Indie. A vazut multe dintre minunile acestui taram magic si inaccesibil oamenilor din vremea lui. A ajuns chiar si in ascunsa jungla. Acolo, intr-un luminis, a dat peste un pui de elefant ranit la un picior. O tepusa ii strapunsese talpa si se vedea ca era in suferinta. Tanarul s-a apropiat cu grija de micul elefant si cat a putut de repede a tras de tepusa si i-a scos-o. Elefantul scapase de suferinta si a facut un gest uimitor: a ridicat piciorul, parca in semn de multumire si a zbierat din trompa. Omul a trait atunci un sentiment puternic de fericire pe care nu l-a uitat intreaga viata.
20 de ani trecusera de atunci si omul nostru devenise un prosper om de afaceri, familist convins, sot si tata model. Merse impreuna cu cei doi copii intr-o vizita la gradina zoologica. Trecand intamplataor pe langa tarcul elefantilor observa un mascul urias care facea un gest ciudat catre el. Isi ridica unul dintre picioare si zbiera din trompa... Sa fie oare? se intreba... Sa fie oare elefantelul pe care el il salvase in jungla indiana cu 20 de ani in urma? Se opri in dreptul tarcului. Elefantul mai facu gestul inca o data. Omul nostru, vrajit, striga: El e! Ma recunoaste! Se sui pe gard, apoi, spre stupoarea familiei sale si a celorlalti vizitatori, patrunse in tarcul elefantului. Elefantul mai zbiera o data. Ridica piciorul, apoi pe celalat. Incepu sa alerge zbierand. Omul deschise fericit bratele. Iar elefantul il calca in picioare strivindu-i corpul si capul si omorandu-l in fata familiei sale. Probabil nu era acelasi elefant. Nu se stie.

Departamentul online, masa de pranz si mersul la WC

Departamentul online... Ei sunt ca o secta in orice firma. Folosesc un limbaj special, se joaca tot felul de chestii bizare, sunt cam la fel de tocialri si cam la fel de fraieri. La mine la firma, in cadrul departamentului online sunt si, rara avis, doua fete. Ei, in fiecare zi, la orele pranzului, se asaza frumos la masa si mananca. La bucatarie, nu in alta parte. Iar mesele lor nu sunt simple si rapide. E un slow food in toata regula, fie cu salata si carnite aranjate frumos pe masa de cele doua fete, fie cu comenzi generoase de la restaurante, fie cu diverse chestii aduse de acasa si impartite frateste. O masa din asta dureaza aproximativ o ora. Ne intrebam, noi ceilalti, care nu ne permitem acest tabiet si infulecam un senvis intre doua chestii de facut urgent: ei de ce au timp pentru asa ceva? Dar, asta e un detaliu. Alta e problema.

Ca sa ajungi la baie trebuie sa treci prin bucatarie. Bucataria e aproape de WC. Ca sa te duci sa te caci, trebuie sa treci prin bucatarie, si daca treci prin bucatarie la pranz, vei trece pe langa festinul zilnic al departamentului online. Cel care se caca invariabil va simti un disconfort pentru ca niste oameni (vreo 6-7), mananca la 3-4 metri de el. Se intreaba: "Oare ei ma aud daca trag basini? Oare ei stiu ca eu acum ma cac?" Are mai multe optiuni. Prima, sa se cace, apoi sa iasa si sa treaca din nou pe langa cei care mananca in timp ce ei parca il privesc cu ura "Asta sigur s-a cacat in timp ce noi mancam!"
A doua optiune ar fi sa incerce sa stranguleze basinile, rezultand un act incomplet, care cauzeaza stres si, foarte important, scaderea productivitatii muncii! 
A treia optiune, cu consecintele cele mai serioase, si, teoretic, cea mai aleasa, este sa evite sa se cace. Iar daca nu te caci cand trebuie, reflexul inceteaza si va rezulta un angajat extrem de stresat, iritabil, obosit si complet neproductiv. Acest lucru din cauza unor oameni care nu se gandesc la consecintele faptelor lor. Mesele lungi se iau acasa sau la restaurant in plm.