Plm...

Strangerea de mana

Am o rezerva serioasa in ceea ce ii priveste pe barbatii care nu au o strangere de mana ferma. Strangerea de mana mi se pare ca e o prelungire a coloanei vertebrale, simbol al caracterului. Mi-e scarba cand trebuie sa strang mana cuiva si mi se pare ca ating un tentacul de caracatita beata. Nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca omul respectiv nu e de incredere.

Sobolanul strivit si bagarea de pula

Stiti ce se intampla cand pe o strada e strivit un sobolan de masina? In primul rand avem una bucata sobolan mort, cu matele imprastiate, pe acea strada. El nu dispare de acolo. Provoaca scarba tuturor (inclusiv maturatorilor care au obligatia sa-l ia), dar nimeni nu face nimic. Urmatorul capitol al povestii sobolanului mort este cand, dupa aproximativ o zi de la moartea lui violenta, incepe sa puta. Toti cei care trec pe langa el stramba din nas si baga viteza. In continuare nimeni nu face curatenie. Atentie, in tot acest timp, peste sobolan trec masini. Unele il calca cu rotile. Procesul asta duce la imprastierea lui pe o raza mai mare si la aplatizarea carcasei sale. Astfel, dupa circa 4 zile de la producerea nefericitului eveniment, vom avea o pata de sobolan de culoare gri. De la departare nu se deosebeste, fiind in culoarea asfaltului, dar daca te apropii observi ca are coada.
Cam asta se intampla in multe aspecte ale societatii romanesti. Exista o problema, e ignorata, lasata asa si ea ajunge sa faca parte din societatea si cultura noastra, asa cum sobolanul devine parte integranta din strada, desi el nu e tocmai facut din asfalt.

Visinul si smochinul

Stau intr-un cartier asa-zis muncitoresc. Aici am stat dintotdeauna. Si la mine in cartier, dinamica sociala din trecut a fost aceeasi ca in mai toate cartierele din Bucuresti. Comunistii au adus de la tara zeci de mii de tarani care au primit apartamente si locuri de munca. Taranii astia au adus de la ei de la tara diverse obiceiuri. Printre care si unul care pe noi, gasca de copii de la bloc, ne afecta in mod direct. Era vorba de un simt al proprietatii fata de spatiul verde, pe principiul "E la mine in fata geamului... e al meu!"

Taranii astia, cand s-au mutat la bloc, si-au plantat corcodusi, visini, vita de vie (unii si-au facut si cate-o bolta la scara), caisi, ba cate unu mai tupeist avea chiar si rosii. Ca la oras... Si fereasca Dumnezeu sa intre vreunu la el in "gradina"...

Noi, copiii sarmanilor, in timpul orelor petrecute la joaca, am mai fi gustat de prin copacii astora. Doi in speta, la mine la bloc. De la scara B. Pompieru (fusese pompier la fabrica de mobila, actualmente taximetrist) avea in gradina un visin. Croitoru (era croitor la Apaca, actualmente mort - ceva la inima... plm) plantase in gradina din dreptul apartamentului sau un smochin!
Tentatia era mare, mai ales cand fructele incepeau sa se coaca. Visinul pompierului era imens, ajungea pana dincolo de etajul 1, unde statea el. Si in fiecare an era batut de fructe. Multe, multe, rosii si bune. Ne urcam in el si acolo, sus, mancam pe fuga sau caram in buzunare sau in tricouri... pentru ca nu trecea mult si inevitabil se auzea o voce ca de bivol: "Maaaaa, dati-va jos d-acolo ca va rup urechile!" Ne dadeam jos, ce sa faci. O singura data unu mai obraznic l-a intrebat: "Da de ce nu ne lasati sa mancam si noi?" Raspunsul pompierului a fost cretin: "Pentru ca rupeti crengi!" Eram intr-un cerc vicios. Se mai intampla sa rupem si crengi. Daca el nu ne lasa sa mancam visine in pace, cu rabdare, trebuia sa recurgem la metode extreme. Urcam repede, smulgeam o creanga si haleam visinele undeva departe de ochii bulangiului. Visinul pompierului s-a dus dracu pentru ca intr-o vara in el s-au urcat niste sobolani care i-au intrat apoi in casa. Sa faca nevasta-sa infarct cand a vazut ditai gherlanii in bucatarie. A taiat pomul si a ramas istorie.

Problema smochinului era si mai speciala. Cine dracu mai avea smochin la oras? Cand se coceau alea era nebunie generala. Bineinteles ca incercam sa furam si cand erau verzi si scarboase la gust. Dar croitoru... croitoru era vigilent, nu gluma. Al dracu, lucra acasa, avea masina de cusut in bucatarie. Si daca te apropiai se auzea: "Maaaaa! Pleaca ma d-acolo!!!" Nu plecai? Asta era d-ala rau, care iesea dupa tine sa te alerge. N-a avut nimeni niciodata tupeul sa-l roage sa-l lase sa luam smochine sau sa-i ceara vreo explicatie. Sigur e ca putrezeau in cele din urma acolo, in prea-iubitul smochin. Si aia era.

Fara visine, fara smochine... copilarie cu gust acru, de corcoduse. Corcodusi erau multi...
  

In caz de razboi...

Au aparut recent tot felul de zvonuri cretine cum ca armata romana face recrutari in vederea unui posibil razboi cu rusii. O chestie tampita pentru care prima intrebare care-mi vine in minte e: De ce s-ar mai deranja? Aia ne omoara pe toti in 2 zile si cei care mai raman vii p-aici vor invata ruseste si isi vor boteza copiii Vladimir.

Dar o alta intrebare mai profunda ma chinuieste...

De ce ar trebui sa ma duc eu la razboi? Gasesc doar motive pentru care nu m-as duce. Pula mea, doar n-o sa mor - asta ar fi primul si cel mai importnat. Dupa aia...

In primul rand ma enerveaza problema patriotismului, de care tot aud din ce in ce mai des de vreo 2-3 ani. De cand cu Rosia Montana in special. Ma pis pe tara asta de cacat. Ce a facut tara asta pentru mine? Nimic. Incepand de cand eram mic cand cu alocatia de scolar puteam sa-mi cumpar numai o  caseta audio, continuand cu mizeria si saracia traite de familia mea in abureala anilor 90, si terminand cu momentul actual, cand cumpararea unui apartament e o aventura de-o viata. Si multe multe alte cacaturi...
De ce ar trebui sa iau un glont in freza de la Vladimir? Ca sa-mi apar saracia si nevoile si neamul? Bag pula-n ele. Singurul motiv pentru care nu am plecat de aici e ca nu am o meserie cautata pe la altii mai civilizati. Nu mi-a placut matematica... Si-mi bag pula-n toti analfabetii si prostii pentru care patriotismul e ca o gura de oxigen si le satisface nevoia de apartenenta la un grup. Prostii nationalisti. E acelasi lucru cu prostii care ies sa se incaiere cu homosexualii sau cu prostii care sunt in stare sa-si care pumni in cap pentru o echipa de fotbal.

Apoi ma enerveaza insasi ideea de a muri pentru ceva ce nu are legatura cu mine. Patriot nu sunt, nu i-am deranjat eu pe rusi, nu sunt ucrainean, nu ma intereseaza republica Moldova, Transnistria sau Gagauzia. Asadar, in caz de razboi... nu ma duc. Ma ascund eu pe undeva sa nu ma gaseasca nici dracu.

Si in final ideea de razboi insesi e cea mai sinistra inventata de om. Mai rea ca orice. Sa ne omoram intre noi in masa... Desi natura ne-a facut in asa fel incat avem instinctul de a ne proteja unii pe altii.
Asa ca imi bag pula-n ipoteticul razboi si daca incepe cumva, ne vedem la stana prin Fagaras sau in stufarisul Deltei.

Ce film e?

Dialog real din copilaria mea:
Mama: Ce film e diseara la televizor?
Tata: E un film frumos. Se numeste: "Cine-a pus cacat pe clanta?"
Mama: Serios? Dar cine l-a mancat? Asta e intrebarea!
Copilul: Stiu eu ce film eee! "Mortu cu cireasa-n gura!"
Tata: Hhahaha! Bravo, Faneee! Sau poate-o fi ala: "Bivolita pe franghie si magaru zburator!"
Copilul: Baaa nu! E "Baba cu chiloti de tabla si Mosu cu sarmaua-n cur"!
Mama: Terminati dracu o data! Ce film e?
Tata: Nu e draga niciun film! Nu stii ca la 8 jumate se ia curentu...

Rezistam greutatilor de atunci si prin putina bascalie. Asa am invatat cand eram copil, asta fac si acum. Zilele grele, imbacsite de oameni rai si prosti trebuie innecate in putina caterinca.