Tacerea spune multe.
Uneori taci pentru ca nu te mai intereseaza. Taci si in acelasi timp nu vrei sa auzi nimic. Pentru ca vrei sa pleci, sa dispari din viata celui cu care nu vrei sa mai vorbesti. Tacerea ta e ca un zid care te protejeaza. Adio si n-am cuvinte!
Alteori taci pentru ca vrei sa vezi ce se intampla. Asa cum fac copiii. Vrei sa vezi daca te baga in seama. Poate pana la urma va vorbi cu tine. Daca nu, vei renunta la tacere, pentru ca asta e doar un joc. Vei vorbi tu. Si poate totul va fi bine.
Alteori taci pentru ca ti-e frica sa spui ce crezi/simti/vrei. E alegerea ta. Frica o poti depasi sau nu. Problema e ca nu vei afla niciodata adevarul asa. Ci vei trai in vesnicul "Daca".
Iar alteori taci pentru ca trebuie. Trebuie sa nu vorbesti, trebuie sa nu se afle, trebuie sa nu spui un secret. Intrebarea din cazul asta e: Poti sa duci povara? Du-o daca vrei, inchide ochii, pleaca capul si inghite-ti cuvintele. Si asuma-ti tacerea asta.
Dar cel mai greu e cand vrei sa nu taci si nu poti vorbi pentru ca vei face rau. Cand stii adevarul si orice ar fi, nu ai dreptul si nu poti vorbi. Trebuie sa taci pentru ca asa e moral. Iti doresti cu tot sufletul sa te ridici in picioare si sa urli in gura mare adevarul, dar nu poti. Pentru ca inca iti mai pasa.
