2010 go the fuck away!

Acest an 2010 se termina in mortii ma-sii odata! A fost un an de rahat, fara realizari notabile, fara vacante spectaculoase, betii criminale ori futaie interminabile. Nu va mai fi niciunul la fel. Am zis. O sa debutez in forta in 2011. Portofelul - checked, Moaca de macho - checked, Fizic de invidiat - checked, Noi achizitii de style si fashion - checked, Ficatul - checked. My time is now!
A, si aceasta mizerie de blog implineste un an. La multi ani, drag spatiu de borat!

Bancul meu preferat

O taranca fusese la Bucuresti si ii istorisea unei prietene intamplarile interesante prin care trecuse:
- Fa, si-am intalnit acolo un om asa di bun. M-o luat acasa, mi-o facut baie, mi-o dat di mancari, mi-o dat si pienis.
- Da ce-i aia fa pienis?!
- Apai fa, i tot un fel di pula, da' numa ca-i mai mica si se suge...

Visul unei nopti de iarna

Cer instelat in februarie... Au vreo legatura oare numarul stelelor pe care le vedem cu lunile anului? Probabil ca da, si atunci era momentul magic. Era 1 jumate si cerul senin, batut de stele, desi fusese o zi ploioasa si trista. Niciodata nu mai vazusem un asemenea cer cu mii si milioane de luminite cristaline in care puteam citi povesti spuse si nespuse. Se limpezise la fel ca gandurile mele... cu toate ca erau inundate de alcool. Un tanar de 19 ani beat mort, cu mintea intreaga si sufletul impacat se intorcea acasa. Eram pe Smardan, in Centrul Vechi, si ma indreptam catre Chei, vrand sa sar intr-un taxi care sa ma duca in Militari, la somn si alte vise. Avusesem cea mai frumoasa intalnire. Singura, unica, aceea, putea sa fie si ultima. Fata cu ochii neobisnuit de verzi spusese "Da, ne vedem diseara"; si ne vazusem in locul drag mie, carciuma imputita de pe Selari, care, culmea, ii placea si ei. Statusem 3 ore jumate la povesti despre orice: iubire, cupluri, planuri, sperante si dorinte. Nu nu luasem ochii unul de la celalat. Atunci chiar credeam ca am o sansa. La sfarsit ne-am sarutat si am condus-o la un taxi, vizavi de Cocor. Eram fericit si optimist, poate si pentru ca bausem beri fara numar. Imi imaginam ochii ei verzi si o imbratisare patimasa sub cerul ala instelat, pe melodia Stars by Simply Red, in timp ce mergeam in zig zag tragand cu pofta dintr-o tigara.
In dreptul patiseriei din apropiere de capatul strazii o voce feminina ma trezeste din reverie: "Domnu', domnu', stati putin!" Intorc capul si vad o tiganca grasa, cu niste sani imensi. Era panarama, la produs. Ce dracu' vrea sacul asta de slanina, ma intrebam cu oarece teama. Ii raspund in scarba "Da, ce e..."
- Domnu', doriti sa va fac o muie, cu numai 100 de mii? m-a intrebat pe un ton serios.
- Stimata doamna, din pacate ma simt obligat sa va refuz, deoarece nu m-am cacat si ma trece rau de tot. Vreau sa ajung acasa. Da de ce esti asa serioasa cand vine vorba de muie? nu m-am putut abtine si am intrebat-o.
- Te-am vazut mai frumos imbracat si am zis ca poate iti place. Ce zici, te bagi? Hai...
- Nu pot... va rog sa ma iertati si va doresc mult succes in aceasta seara minunata! i-am raspuns sughitand aburi de alcool si plecand mai departe.
Aveam gandurile mele, stelele cerului si imaginea ei in minte.Fata cu ochi verzi care urma sa-mi rupa inima in mii de bucatele. Dupa 2 saptamani mi-a parut rau ca nu am profitat de super-oferta tigancii.

Calculatorul lui Ratza

Ratza era prietenul meu bun. Ratza era fratele meu. Era colegul meu de generala, cu care imi imparteam suferintele de inadaptat la viata din tigania extrema a scolii 309 din Militari. Doi baieti mai cuminti... din top 7 al clasei, pasionati de chestiile noi si misto. Si cum era jocurilor se afla la inceput, noi doi o ardeam pe gaming grav de tot. Pe atunci era insa mare problema cu computerele personale... nu ca acum, cand orice plescar are un tun de calculator. Odinioara, erau scumpe, nenica! Prin 95-96 un pentium 2 costa vreo mie de dolari. Si mia era mie, dolaru' era dolar! Deci, clar, aveam niste gioartze... Eu detineam un 386, Ratza un 286 ultravarza. Si dupa ce ca era o saracie de calculator, nici nu-l lasa ta-su' sa se joace (era genul de om-urs - mare, mustacios si cu o voce ca tunetul) ca ii "fute" tastatura cu jocurile. Ca atare, eram bolnavi dupa jocurile "mecanice" din piata. Erau vreo trei cosmelii de fier intesate cu aparate. Aveai de unde alege: Seria Street Fighter, Mortal Kombat 2, 3, Wrestling, simulator de motocicleta, avioane, jocuri de impuscat, Cadilacuri si dinozauri (super joc) si alte zeci de jocuri chinezesti mai smechere sau mai putin smechere. Probabil va asteptati sa va spun ce misto era si ce mult ne distram. Nu. Unde erau jocuri, mustea de tigani si golanasi de cartier. Urmau deci fel de fel de scenarii: hai sa mergem la ore cand e mai liber, hai sa nu intram aici ca e Bebe si ne ia banii, mergem in parta ailalta, hai acolo ca nenea care e nu lasa inauntru  pe astia care nu se joaca. Si tot asa... Greu mai era cu distractia asta. Cel mai trist a fost cand a adus in piata un super-simulator cu Mortal Kombat 3 si era mereu ocupat de bulangii astia. Mortal Kombat era cel mai tare joc: sangeros, cu personaje super-interesante, cu lovituri speciale pentru fiecare personaj, iar la finalul rundei era "Fatality" - o combinatie de taste si miscari din maneta cu care iti ucideai adversarul intr-un mod violent si super-fun. Imi doream din tot sufletul sa ma joc Mortal Kombat. Si mi-a venit ideea intr-o zi... oare n-o merge si pe calculatoru' meu, totusi? Hmm, da cine draq sa-l aiba? Intreb pe vara-miu a doua zi... avea un prieten mai calculatorist in blocul vecin. "Bah, Fane, il are asta, da' intra pe 7 dischete!" Caate? Nu-i nimic, Mortal Kombat merita o rugaminte la mama! O cutie de dischete la baitu', hop la vara-miu in Salajan, MK2 era pus in aceeasi zi. Cat bulan! Seara am stat 2 ore sa-l instalez si... am reusit! Yeeeesssss. Daaar, pentru ca posedam un jeg de calculator, jocul mergea in slow motion. Pula mea, asa merge, asa il joc, mi-am zis. Am scazut detaliile la minimum si dai si joaca ore, zile, saptamani. Si totusi, pana imi iesea un "Fatality", pana imi iesea o lovitura speciala, ma apucau spumele si nervii. Nu era experienta care sa ma implineasca. Mai ales ca n-aveam nici sunet... in saracie! Uneori, inainte de scoala, venea si Ratza pe la mine, jucam la dublu, dar evident ca nici lui nu i se parea in regula... "Mah, iti merge ca in jocuri, in piata? Nu! Atunci nu e bine!", zicea taios. Dupa vreo luna, doua, apare Ratza la scoala cu o veste mare in dintzi: "Face tata calculatoru'!" OOO, bine Ratza, si te lasa sa-l atingi? De la un 286 jerpelit, "batranul" Ratza s-a ales cu un 586 chiar indraznet, cu windows 95, cu sunet etc. Mai ramanea doar sa-l convinga pe ta-su' sa-l lase sa punem si noi un joc ceva, ca d-aia suntem copii. N-a reusit pentru mult timp, pana intr-o sambata cand imi da telefon. "Bah, Fane, hai la mine cu Mortal Kombat-ul, imi da tata voie!". Nu mi-a venit sa cred! Am luat dischetele si fugi la Ratzoi. La el acasa, atmosfera de mare sarbatoare! Ta-su mai binevoitor ca de obicei, probabil mandru de noua bijuterie tehnica, ma pofteste inauntru. Ratza alaturi de fra-su' mai mic se gudurau nerabdatori... daca ar fi avut cozi, probabil dadeau din ele ca doi catzei la castronul cu lapte. Dar si eu eram la fel de nerabdator, altruist chiar, daca nu merge la mine calumea, macar sa mearga la el! Ne asezam toti trei (eu, Ratza si fratele mai mic) alaturi de babac, care a instalat jocul, rapid, finutz, fara incidente si erori, in maximum 5 minute (nu ca la mine, 2 ore). Hai, tata! Apasa pe mortalkombat.exe. O da Ratza si... ce sa vezi. O muzica bestiala, o succesiune de imagini in introducere de te durea capul, mai ceva ca la aparate, culori adevarate, detalii la maximum, totul asa cum imi dorisem dintotdeauna - experienta adevarata! Si dai si joaca cu cei doi frati vreo 2 ore bune. Dupa ce aproape vedeam stele verzi de la monitor, am zis sa fiu finutz si sa-mi iau dischetele, sa plec acasa, cu gandul ca oricum, dimineata cand e Ratza singur, o sa facem niste jocuri de moare lumea. Am plecat bucuros de reusita si fericit pentru colegul si prietenul meu. Dar, evident ca nu s-a terminat cu bine, era prea frumos sa fie adevarat. A doua zi, la scoala, Ratza devastat, bocise, avea cearcane si o tristete infioratoare i se citea pe mecla. L-am intrebat ce se intampla si mi-a raspuns cu ura: "S-a bulit calculatorul de la jocul tau, e virusat!" Sa mori tu!, i-am zis. Atunci la mine de ce merge si calculatorul meu n-are nimic?! Ratza nimic! Neinduplecat, probabil pentru ca fusese boxat urat de batran, care a trebuit sa dea bani seriosi unuia sa le repare smecheria. Asta a fost Ratza, eu am vrut sa va fac un bine, sa ne jucam in pula mea ceva frumos. Dar viata mi-a aratat atunci realitatea proverbului cu facerea de bine: calculator futut si Ratza batut in ultimul hal. Si am continuat sa ma joc inca vreo 4 ani, pana la liceu, Mortal Kombat 2 pe gioartza mea de acasa. Ba chiar mi-au iesit si fatalitatile. Aia fu. Mortal Kombat!

Ce stiu eu despre barbati si femei

Un proverb englezesc spune ca un barbat trebuie sa fie frumos la douazeci de ani, puternic la treizeci de ani, bogat la patruzeci de ani si intelept la cincizeci de ani. Daca pana la cincizeci de ani, un barbat nu a fost frumos, puternic, bogat si intelept, el nu va mai fi niciodata frumos, puternic, bogat si intelept. Cam asta stiu...
Dar despre femei? Pai... femeile sunt curve.

*nu va supa, e doar o gluma... plus ca barbatii iubesc curvele.

L-au futat pe Harry Potter

Harry Potter, la fel ca Stapanul Inelelor, e un fenomen. E ce are nevoie lumea noastra: mister, magie, puritate, basm, mit etc. Seria nu m-a dezamagit pana acum. Am primit detalii, fantezie, poante deosebite, totul facut ca la carte. Dar... ultimul film a fost slobozit fara pic de responsabilitate. Un cacat major menit sa ne readuca aminte ca suntem oameni si ca suntem obligati sa dam cu bata in baliga. Producatorii sigur au dat. E un film plictisitor, cu o actiune plata. In pizda ma-sii, juma de film se petrece intr-un cort sau intr-o padure iar actorii nu fac mai nimic. Nu e nicio bataie decenta, nicio vraja calumea, nici macar Voldamort nu apare suficient. Reusesc sa distruga un singur Horcrux (mai sunt inca 3 de distrus in ultimul film)... Ce labagii, sa ne pacaleasca in halul asta pe noi, fanii micului vrajitor caruia acum vrem sa-i dam muie... Escrocu' draq
Concluzia: stati in plm acasa, nu va duceti la cinema!